- Covoare de ghiocei sălbatici (luște) acoperă poienile și pădurile din munții Șureanu, locuri până nu demult aproape necunoscute străinilor, dar invadate în ultimii ani de tot mai mulți turiști, veniți din toate colțurile țării să le admire frumusețile.
Oaspeții luminișurilor împodobite în luna martie cu flori sălbatice le-au făcut tot mai cunoscute, însă mulți dintre cei veniți aici au făcut mai mult rău decât bine, rupând florile ori călcându-le în picioare și sub roțile ATV-urilor și mașinilor de teren.
În Parcul Natural Grădiștea Muncelului Cioclovina, unul dintre locurile căutate de turiști la început de primăvară, priveliștea încântătoare se înfățișează deasupra peșterilor Cioclovina și Ponorici.
Din vecinătatea Cioclovinei, o potecă anevoioasă urcă pe platoul care o leagă de lunca Ponoriciului (video), ocupat în vremea dacilor și romanilor de câteva construcții neobișnuite.
Aici se află rămășițele „troianului”, un zid antic întins pe mai mult de doi kilometri la poalele vârfului Chiciura (1.022 metri) din Munţii Șureanu. „Troianul” ar fi fost ridicat de daci pentru a apăra cetăţile dacice, în special Sarmizegetusa Regia, în faţa unei invazii a romanilor iniţiată dinspre sudul ţării, prin valea Streiului. Acum ruinele sale sunt descoperite întâmplător de cei care vin aici în căutarea ghioceilor sălbatici.
De lângă vechiul sistem de apărare dacic, poteca se suprapune terasamentului unei foste căi ferate forestiere care trece pe lângă un șir de doline, ajungând în lunca Ponoriciului. Aici se află un vechi cătun al crescătorilor de animale din Munții Șureanu, ocupat de stâne și sălașe, dar părăsit de oameni în timpul sezonului rece.
În Lunca Ponoriciului, aflată la altitudinea de 835 de metri, apele izvorului formează șiruri de bucle printre văi și dispar apoi sub munte, pentru a ieși din nou, peste dealuri, prin gura Peșterii Cioclovina.
Cătunul arhaic, fără drumuri, instalații de apă și curent electric, a devenit în ultimii ani tot mai căutat de amatorii de excursii pe munte. Oferă o priveliște spectaculoasă, asemănătoare Fundăturii Ponorului, aflată la circa două ore de mers, pe jos, de la Ponorici.
Apropiat cetății dacice Sarmizegetusa Regia, un alt loc „vânat” de turiști datorită covoarelor de ghiocei sălbatici este Platoul Vârtoapelor, o poiană întinsă, înconjurată de păduri, la capătul unui drum de două ore pe jos, care porneşte din satul Grădiştea de Munte.
În luna martie, odată cu topirea zăpezilor, poiana aflată în apropiere la circa două ore de mers pe jos din capitala dacilor se acoperă cu covoare de ghiocei sălbatici, iar excursioniştii atraşi de frumuseţea locului îşi fac apariţia aici în număr tot mai mare.
Ghioceii sălbatici (Leucojum vernum) de pe Platoul Vârtoapelor, numiţi şi luşte, sunt plante cu bulbi şi 3-5 frunze liniare, obtuze, din familia Amaryllidaceae. Florile sunt mari, albe şi plăcut mirositoare, solitare, mai rar câte două, într-o spată, iar fructul este o capsulă. Se găsesc în păduri, tufărişuri şi fâneţe umede.
Luştele seamănă, şi uneori sunt confundate, cu ghioceii. Floarea luştelor însă e mai mare decât a ghioceilor, iar tulpina celor dintâi poate măsura de la 15 la 25 de centimetri.
Și în ce privește Platoul Vârtoapelor, localnicii s-au plâns adesea de ravagiile făcute de turiștii veniți la cules de ghiocei sălbatici și care, adesea, au lăsat distrugeri în urma lor.
