Cetatea Costeşti, fostă reşedinţă a unor regi geto-daci, potrivit arheologilor, a rămas în ultimii ani în umbra Sarmizegetusei Regia, după ce şoseaua spre capitala dacilor a fost modernizată.
Cei mai mulţi dintre turiştii care ajung în ţinutul cetăţilor dacice din Munţii Orăştiei traversează satul Costeşti, înfiinţat la poalele Cetăţuii, şi se îndreaptă spre Sarmizegetusa Regia. De obicei, puţini dintre ei cotesc mai întâi pe drumul de pământ care urcă un kilometru până la cetatea Costeşti. Situaţia s-a schimbat în ultimele zile, pentru că Sarmizegetusa Regia este închisă publicului până la sfârşitul lunii februarie, pe durata tăierilor a peste 100 de arbori din situl UNESCO. Astfel, Costeştiul este o alternativă atractivă pentru călătorii care vor să rămână cu amintirea unei vizite într-o cetate a dacilor.
Lipsa de interes pe care autorităţile au arătat-o în ultimii ani faţă de Cetatea Costeşti a adus-o într-o situaţie dificilă. Oaspeţii îi găsesc cele două turnuri lăsate în voia sorţii, cu blocuri antice de calcar sparte, desprinse din construcţiile antice solide şi rostogolite pe pământ, unde zăpada, umezeala şi îngheţul le macină cu repeziciune. Nici ruinele aflate sub protecţia acoperişurilor de tablă nu sunt în siguranţă.
Montate la începutul anilor 1980, copertinele care protejează cele două turnuri – locuinţă s-au degradat aproape complet. Au ruginit, iar prin găurile lor curge apa de ploaie săpând gropi în cărămizile fostelor „palate” din Antichitate.
Pădurea ascunde rămăşiţele mai multor temple antice, ale unor ziduri şi turnuri de apărare cărăra le oferă o protecţie relativă. Din anii 1980, nu au mai avut loc lucrări majore de conservare a obiectivului aflat în patrimoniul mondial UNESCO, iar în ultimii cinci ani, intenţiile Consiliului Judeţean Hunedoara de a prelua în administrare situl nu s-au mai concretizat. Unii localnici au mai avut grijă de locul în jurul căruia s-a dezvoltat satul Costeşti, o cetate întinsă, cu istorie bogată.
