În timp ce Europa ne arată cu degetul şi cataloghează copiii României drept „africanii Europeni” în privinţa alimentaţiei deficitare, mii de părinţi din judeţul Hunedoara se gândesc în fiecare zi cu disperare ce să mai pună pe masa copiilor lor. Şi în tot acest timp, senatorii nu au găsit în bugetul alocat pentru tot felul de cheltuieli mai mult sau mai puţin inutile suma necesară majorării alocaţiei pentru copii.

 

Judeţul Hunedoara are mai mulţi poli ai sărăciei. Nivelul scăzut de trai se resimte mai acut în acele zone monoindustriale unde după restructurarea industriei nu a mai fost pus nimic la loc. Fie că vorbim de Valea Jiului sau de Călan, oamenii sunt din ce în ce mai săraci şi abia fac faţă traiului zilnic, mai ales că mulţi dintre ei nu au loc de muncă şi nici speranţa într-o soartă mai bună. Aceasta este situaţia per ansamblu, care se regăseşte şi la nivel naţional, o situaţie de care senatorii nu au ţinut cont atunci când au respins proiectul de creştere a alocaţiei pentru copii cu mai puţin de 2 euro, de la 42 la 50 de lei lunar, pe motiv că bugetul nu suportă un efort suplimentar de 75 milioane euro. Aşa că, alocaţia pentru copii rămâne astfel la nivelul din anul 2008, cu toate că în ultimii cinci ani, preţurile la alimente au urcat cu 20%, potrivit datelor Institutului Naţional de Statistică. Şi, în tot acest timp, veniturile părinţilor au scăzut.

Fără vitamine, proteine sau hăinuţe

Europa trage un semnal de alarmă şi spune despre copiii României că sunt „africanii Europei” în privinţa alimentaţiei, potrivit celei mai recente statistici Eurostat. Astfel, conform datelor oficiale, 23,8% dintre copii români duc lipsă de fructe şi legume, iar alimentaţia a 29% dintre ei are deficit de proteine. Şi aceasta nu este decât una dintre problemele grave cu care se confruntă copiii României. Datele alarmante vorbesc şi despre lipsa hainelor pentru un sfert dintre copii, în timp ce 18,7% nu au încălţăminte adecvată. Sunt cifre seci, pe care însă le regăsim lângă noi, la tot pasul, în situaţii de viaţă reale.

Nelu şi Ani au 10 copii. Cel mai mare are 17 ani, iar cel mai mic nici doi anişori. Sunt doi părinţi tineri, greu încercaţi de viaţă, dar care se bucură de familia lor frumoasă. Niciunul nu lucrează şi trăiesc, 12 suflete, din alocaţia copiilor. O alocaţie mult prea mică faţă de nevoile reale ale copiilor, pentru care adulţii nu pot asigura, oricât şi-ar dori, necesarul de vitamine sau proteine. Asta ca să nu mai vorbim despre hăinuţe sau încălţări pentru toţi cei 10 copii. „Ne este foarte greu. Noi nu ne putem permite să le cumpărăm al copii tot ce le trebuie din 42 de lei cât este alocaţia pentru copii. Nicio pereche de încălţăminte bună nu se poate lua cu 42 de lei sau o hăinuţă, ceva, ca să putem pregăti copiii pentru şcoală. D’apăi de mâncare…. Nici nu se mai poate problema să le asigurăm toate vitaminele necesare, de fructe…”, spune mama. Iar tatăl copiilor adaugă: „Este foarte greu. Trăim din alocaţia copiilor. Acesta este tot venitul nostru. Sperăm să se facă ceva mai bun în România pentru copiii noştri. Ce să mai spun despre decizia senatorilor…. Nu am nicio părere bună despre ei”.

Peste doar câteva zile începe din nou şcoala. Un motiv în plus de îngrijorare pentru părinţii pentru care fiecare zi este o provocare. Asta înseamnă hăinuţe noi, un pacheţel cu mâncare pentru la şcoală şi multe griji.

De la Tribuna Senatului însă, aceste lucruri sunt mai puţin vizibile câtă vreme parlamentarii s-au preocupat să adopte, în procedură de urgenţă, nu bani mai mulţi pentru copii, ci pentru majorarea salariilor pentru primari, viceprimari, preşedinţi de consilii judeţene şi vicepreşedinţi.