Turiştii sunt invitaţi să viziteze ruinele oraşului roman ale cărui baze au fost puse de marele împărat Traian, după cucerirea Daciei şi transformarea acesteia în provincie romană
Capitala Daciei romane, Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa poate fi vizitată şi astăzi de către turiştii care doresc să vadă o mică parte a ceea ce era acum 2.000 de ani un oraş roman cu atribuţii administrative. Zidurile fortificate ale Ulpiei Traiana aveau o lungime de peste o jumătate de kilometru şi închideau în interior o suprafaţă de aproximativ 33 de hectare, în timp ce zona metropolitană se întindea pe o rază de câţiva kilometri.
Peste 30.000 de locuitori
Aşezarea construită de romani în inima Daciei se înscrie între oraşele de dimensiune medie la scara Imperiului, pe această suprafaţă locuind o populaţie de aproximativ 30.000 de oameni. În incinta oraşului se găsea o zonă sacră de o dimensiune considerabilă, cu o multitudine de temple închinate zeităţilor romane, dar şi celor preluaţi din alte religii ale popoarelor cucerite. Tot aici se găsea palatul ministrului de finanţe, o construcţie impresionantă, dar şi clădiri publice sau private, depozite pentru alimente, şi nelipsitul amfiteatru care avea o capacitate de peste 5.000 de persoane. Aici, locuitorii oraşului se destindeau la piese de teatru sau priveau luptele dintre gladiatori.
Zona cea mai importantă a oraşului
Forul era considerat centrul oraşului, aici intersectându-se cele două drumuri principale care traversau oraşul. „Intrarea spre curtea forului se făcea printr-o poartă monumentală, susţinută de patru piloni (un arc de triumf dublu), pe frontonul căruia trebuie să se fi aflat inscripţia de fondare a oraşului. Curtea forului era placată în întregime cu blocuri de marmură. În centrul ei şi pe margini tronau soclurile pentru statuile din bronz aurit (care s-au păstrat doar fragmentar) sau marmură ale unor împăraţi ce au jucat un rol în viaţa oraşului sau a provinciei. Tot din curtea forului se trecea în „basilica”, clădire ce domina prin înălţimea ei întreg ansamblul arhitectonic. Era flancată în partea de est şi de vest de câte un podium „tribunalia”, pe care cetăţenii îşi ţineau discursurile şi unde cei doi primari judecau. Tribunalul de răsărit avea la subsol o „carcera”, care nu era chiar închisoare, ci mai degrabă un arest preventiv. Din acest spaţiu se putea intra în „curia”, unde membrii consiliului oraşului, prezidaţi de cei doi primari, de dezbăteau chestiunile oraşului. Dedesubt se aflau două încăperi cu boltă, „aeraria”, camerele de tezaur ale oraşului. În această zonă, probabil, se aflau birourile magistraţilor superiori ai oraşului”, spune dr. Gică Băeştean, şef secţie al Muzeului de Arheologie din localitatea Sarmizegetusa.
Toată măreţia oraşului de odinioară mai poate fi încă “citită” în ruinele care se găsesc în situl din Sarmizegetusa, unde au fost descoperite piese cu care arheologii au reconstruit o parte din viaţa şi forfota capitalei Daciei Romane în muzeul aflat în apropiere.
