A trecut mai bine de un veac de când hunedoreanul Alexandru Duma a venit pe lume. În longeviva sa viaţă, Şenea a luptat pe front, are o familie numeroasă şi a şi lăsat în urmă case sau edificii la care a contribuit ca meşter pietrar
Cel mai vârstnic veteran de război din judeţ, Alexandru Duma, cunoscut de vecinii din Banpotoc sub numele de Şenea şi-a serbat ieri cea de-a 105 aniversare. Bătrânul peste care a trecut un veac şi care este de cinci ani cetăţean de onoare al comunei Hărău, pare împăcat cu el însuşi.
Un om puternic
A văzut grozăvii pe care lumea modernă nu şi le poate închipui, dar a şi lăsat în urmă case sau edificii la care a contribuit ca meşter pietrar. „Aşa cum a fost el toată viaţa, un om puternic, cioplitor în piatră, chiar maistru în meseria asta, a lăsat multe rezultate în urma lui. Prin stilul de viaţă pe care l-a avut şi prin familia care vine în urma lui, este un exemplu de cinste şi moralitate pentru toţi cei din jur, pentru judeţul nostru, pentru că nu ştiu dacă mai este cineva cu asemenea vârstă şi cu asemenea reuşite în urma lui”, a declarat Ioan Jibetean, primarul comunei Hărău, prezent la eveniment. Şenea are o familie numeroasă, trei fiice, cinci nepoţi şi şase strănepoţi care îi sunt alături şi au grijă să nu ducă lipsă de nimic. Lipsuri a îndurat în anii de război cât să ajungă pentru mai multe vieţi.
Ape tămăduitoare
Casa de la numărul 220 a fost plină ochi de invitaţi, printre aceştia numărându-se şi reprezentanţi ai Asociaţiei Veteranilor de Război Hunedoara dar şi ai Consiliului Judeţean Hunedoara. „Este de invidiat domnul Şenea pentru frumoasa vârstă pe care a împlinit-o şi pentru experienţele de viaţă prin care a trecut. Poate că apele naturale de la fântânile din Banpotoc ar trebui mai mult promovate, pentru că uite, ajută la atingerea unor vârste înaintate”, spune Tiberiu Balint, vicepreşedinte al Consiliului JudeţeanCJ Hunedoara care i-a dăruit sărbătoritului un album cu judeţul Hunedoara şi din partea preşedintelui Mircea Ioan Moloţ o icoană.
Frontul, anii de iad
Deşi amintirile îi sunt încă proaspete în minte, vocea bătrânului nu îl mai ajută prea bine. Anii de iad petrecuţi pe front i-au rămas întipăriţi în minte pentru totdeauna. Una dintre fiicele bătrânului îşi aminteşte cum a ajuns tatăl ei acasă la sfârşitul grozăviei. „A venit plin de păduchi, nici nu a putut să îl bage mama în casă, că erau împlântaţi în piele. Numa osu‘ şi pielea a venit şi era om tânăr. Pe sora mea nu a văzut-o decât când a venit din război, că mama a rămas gravidă chiar înainte să plece pe front. Patru ani a stat”, povesteşte Viorica Irinca cu lacrimi în ochi. Femeia consideră că secretul longevităţii îl reprezintă munca, suţinând că tatăl ei „tare mult a muncit, zi şi noapte”. „Sunt tare mândră de el. A fost un tată bun” mai spune femeia, la cea de-a 105 aniversare a celui mai bătrân om din judeţ.
