*Fără sursă clară de finaţare scriem sfârşitul Complexului Energetic Hunedoara
Comisia Europeană vrea certitudini, nu poveşti, în ceea ce priveşte viitorul real al Complexului Energetic Hunedoara. Şi, cel mai important capitol îl constituie sursa de finanţare pentru retehnologizarea unităţilor extractive din Valea Jiului, care se ridică la cel puţin 40 de milioane de euro.
Nu un nou program de eficientizare a activităţii cere Uniunea Europeană, aşa cum a lăsat ministrul delegat pentru Energie, Răzvan Nicolescu, să se înţeleagă, ci de unde vom găsi banii necesară pentru a-i băga în retehnologizarea minelor. Directorul Complexului Energetic Hunedoara, Aurel Niculescu, spune că la Bruxelles „a fost o discuţie de informare cu oficialii Comisiei Europene. Ne-am prezentat un punct de vedere şi ne-am expus intenţiile noastre, iar membrii CE ne-au dat câteva direcţii să acţionăm. Urmează ca într-o lună de zile să prezentăm un program de eficientizare a activităţii reactualizat”. Nu cu mult timp în urmă, Complexul Energetic Hunedoara a întocmit un astfel de program, care are girul Consiliului de Administaţie, al AGA şi este asumat, până la urmă, de Minsiterul Energiei condus de Răzvan Nicolescu. Directorul general al CEH spune că programul acela trebuie ajustat pentru a corespunde evoluţiei pieţei energetice. Problema apare, însă, când vorbim despre finaţarea investiţiilor absolut necesare care trebuie făcute, aşa încât să putem vorbi despre viabilizarea industriei extarctive în Valea Jiului. „Noi, în momentul de faţă, nu avem certitudinea, ci doar încrederea că vom găsi finanţarea neecsară. Contăm pe studiile pe care le avem în derulare pentru realizarea programelor de retehnologizare a celor patru exploatări miniere şi celor două instalaţii de sortare a cărbunelui. Nu vom avea aceste studii mai devreme de sfârşitul trimestrului I al anului 2015, după ce vom definitiva programul de achiziţionare de echipamente, şi abia atunci poate vom avea certitudinea asigurării fondurilor de finanţare”, a mai spus Aurel Niculescu. Există trei variante de lucru, precizează directorul CEH, respectiv finanţarea dion fonduri europene, garantarea creditului de către statul român şi, in extremis, un credit furnizor, aşa cum se întâmplă la Termocentrala Mintia. Niculescu spune că există potenţiali investitori interesaţi de retehnologizarea exploatărilor miniere, din Europa şi China, dar trebuie găsiţi şi banii necesari.
CEH ar putea fi ajutat. Dar se vrea, oare?!
În schimb, declararea huilei drept resursă strategică şi acordarea de subvenţii pentru minele viabile nici nu poate fi luată în calcul, însă există o directivă europeană care spune că orice stat membru poate emite reglementări interne pentru rpoducerea şi vânzareaa 15% din energia electrică, dacă aceasta este produsă cu combustibil intern. Altfel spus, producătorilor care folosesc ca sursa primară de energie combustibilii indigeni în proportie de până la 15% din totalul energiei primare necesare pentru producerea energiei electrice consumate pe teritoriul naţional li se acordă prioritate în dispecerizare şi livrează în reţele electrice întreaga cantitate de energie electrică produsa din aceste surse şi contractată pe pieţele de energie electrică. Directorul Niculescu spune că CEH se încadrează perfect, în condiţiile în care asigură 6 procente din necesarul la nivel naţional de energie electrică, deci sprijinul ar putea veni. Şi, odată piaţa de vânzare asigurată cu prioritate, lucrurile ar deveni mai simple.
Reamintim că, după întâlnirea de la Bruxelles cu oficialii Comisiei Europene – unde recunoaşte că a fost în calitate de „însoţitor” al delegaţiei CEG, ministrul delegat pentru Energie, Răzvan Nicolescu, a declarat că „soluțiile la problemele mineritului și producției de energie electrică în Valea Jiului (…)sunt în primul rând responsabilitatea conducerii executive a societății, căreia îi mai acord o singură lună pentru prezentarea unei strategii realiste de viabilizare a complexului”. Părerea aproape unanimă este, însă, că, născut de Ziua Morţilor, acum doi ani, CEH îşi trăieşte de fapt ultimele clipe, iar oficialii ministeriali aruncă „purceaua moartă” în „coteţul”managerilor numiţi tot politic şi legaţi financiar de mâini şi de picioare, pentru a scăpa practic de responsabilitate. Asta cu atât mai mult cu cât despre garantarea pieţei energetice se vorbea şi prin anul 2009, şi în anii ce au urmat înfiinţării CEH-ului însă fără vreo concretizare reală.
