Jules Verne nu ar fi scris despre Castelul din Carpaţi doar din amintiri, ci ar fi fost în zonă. Cel puţin aceasta este teoria pe care un scriitor român, Simion Săveanu, o lansează în cartea sa intitulată “Pe urmele lui Jules Verne în România”.
Simion Săveanu emite ipoteza că, între 1882 şi 1884, Jules Verne ar fi avut o relaţie cu o femeie din Homorod, pe nume Luiza Müller. Aceasta ar fi fost cea care l-a îndemnat să călătorească incognito cu o navă pe Dunăre până la Giurgiu, apoi cu trenul la Bucureşti şi apoi la Braşov şi, în final, să ajungă la Homorod. Aşa a ajuns Jules Verne să viziteze Cetatea Colţ, care a devenit ulterior sursă de inspiraţie pentru celebrul său roman “Castelul din Carpaţi”. Până acum s-a spus că Jules Verne nu ar fi fost în România, iar celebrul roman din 1892 ar fi fost scris pe baza descrierilor amănunţite ale geografului Elisée Reclus.
Cetatea Colţ se află pe raza satului Suseni din comuna hunedoreană Râu de Mori, dar în ultima perioadă a fost aproape părăsită. Autorităţile nu au avut niciodată bani să o restaureze şi să o pună în valoare, iar cei mai mulţi turişti se opresc la poalele versantului, la Mănăstirea Colţ. E drept că nici calea de acces spre fortificaţia construită la începutul secolului XIV de familia Cândea (devenită ulterior Kendefy) nu este mai facilă, pe poteca ce şerpuieşte printre copaci. Dincolo de magnetismul pe care îl emană cetăţuia asupra privitorului, există mai multe indicii arată că ar fi fost sursa de inspiraţie pentru romanul lui Jules Verne, „Castelul din Carpaţi”. Scriitorul Ion Hobana semnala în lucrarea sa „20.000 de pagini în căutarea lui Julesc Verne” câteva coincidenţe demne de luat în calcul. Astfel, în roman căpetenia satului se numea „jupânul Coltz”, iar numele felcerului Patak se traduce „râuşor” în maghiară, la fel ca şi numele apei care curge în apropiere. În plus, ruinele „casei vânătorului”, din apropierea cetăţii, ar putea fi „hanul evreului Ionaş”, descris în romanul lui Jules Verne. Tunelul în care Orfanik se refugiază la finalul romanului îşi găseşte corespondentul într-o grotă situată pe valea Râului Mare, despre care se spune că ar fi avut legătură cu cetatea Colţ. Şi să nu uităm de asemănarea izbitoare dintre grafica primei ediţii franceze a „Castelului din Carpaţi”, din 1892, şi aspectul Cetăţii Colţ.
Ziduri măcinate de timp şi nepăsare
Cu sau fără aceste legende şi coincidenţe, care o plasează în paginile celebrului roman, cetatea Colţ rămâne un 
monument impunător, dar care zi de zi este ucis de nepăsare. Este practic la o aruncătură de băţ de oraşul Haţeg, adică de DN 66, iar din drum ruinele fortificaţiei se ridică încă semeţe. De aproape, cetatea este încă şi mai falnică, însă timpul şi-a pus grav amprenta asupra ei, iar buruienile cresc nestingherite aproape până la jumătatea zidurilor de piatră. Proiecte există, dar nu şi banii necesari. Astfel, Primăria comunei Râu de Mori a depus un proiect pentru finanţare în cadrul Programului Operaţional Regional 2007-2013, însă nu au mai fost fonduri disponibile. Potrivit devizului, pentru reabilitarea şi punerea în valoare a Cetăţii ar fi nevoie de aproape două milioane de euro
