Michael Melczer, directorul general al Complexului Energetic Hunedoara, a vorbit, într-un interviu acordat în exclusivitate Ziarului Hunedoreanului, despre problemele din sfera mineritului şi energiei, despre necesitatea de a intra în insolvenţă, precum şi despre faptul că siguranţa energetică a României e compromisă.
Ziarul Hunedoreanului: Magistraţii Tribunalului Hunedoara au decis că nu este nevoie de intrarea Complexului Energetic Hunedoara (CEH) în insolvenţă. Cum aţi primit această veste?
Michael Melczer: Încă din data de 8 noiembrie, când instanţa a anulat insolvenţa, am spus că este o premieră naţională şi chiar mondială ceea ce se întâmplă.
Ziarul Hunedoreanului: De ce spuneţi asta?
Michael Melczer: Pentru că noi suntem, de fapt, în moarte clinică, suntem intubaţi. Şi o instanţă a decis că noi, de fapt, suntem nişte fete mari, fără probleme. Cam aşa ne-a considerat instanţa, lucru complet aiurea, pentru că. dacă ar fi analizat datele noastre financiare, era evident pentru oricine că suntem în insolvenţă şi chiar mai mult. Sunt nişte prevederi legale care delimitează foarte clar stările astea de insolvenţă, de faliment şi aşa mai departe.
Ziarul Hunedoreanului: Ce înseamnă pentru CEH că nu sunteţi în insolvenţă?
Michael Melczer: În momentul în care noi am ieşit din insolvenţă, s-a pus în pericol securitatea oamenilor în subteran. În acelaşi timp, s-a pus în pericol şi securitatea sistemului energetic naţional. Şi nu sunt cuvinte mari, asta e realitatea. Noi suntem unul din importanţii furnizori de energie din ţară, dăm undeva pe la 5% din energia României. Şi, prin faptul că am ieşit din insolvenţă şi am fost imediat executaţi sau conturile noastre au fost poprite şi, mai mult, terţii au fost popriţi, sursele noastre de alimentare cu bani au fost blocate, noi am fost nevoiţi să trăim, practic, cu aer. O lună, aproape două luni, am trăit aproape cu aer.
ZHD: Cum s-a răsfrânt această situaţie asupra activităţii din cadrul CEH?
M.M.: Noi nu am avut bani să cumpărăm un şurub. Asta înseamnă probleme teribile, pentru că CEH e un colos. Sunt două termocentrale, patru exploatări miniere, 5.000 de oameni. Să funcţionezi fără bani, cu un asemenea colos, un anumit timp, e ceva de neimaginat. Dar iată că s-a întâmplat în România asta.
ZHD: Consideraţi că judecătorii nu au analizat temeinic datele prezentate de avocaţii dumneavoastră?
M.M.: Au judecat probabil, influenţaţi de nu ştiu ce sau nu ştiu cine şi cred că au aplicat strict litera legii, având, totuşi, o percepţie deformată a realităţii. La un asemenea colos nu poţi compara A-ul de aici cu A-ul de acolo. Nu e suficient aşa ceva! Trebuie să ai imaginea reală a lucrurilor. Pentru că e vorba de 5.000 de oameni angajaţi ai complexului. Plus, pe orizontală, foarte mulţi oameni care lucrează pentru acest complex, prin diverşi furnizori.E o masă de oameni mult mai mare care este afectată de hotărârea unui judecător.
ZHD: Aţi făcut apel pentru a merge mai departe?
M.M.: Da, am făcut apelul.
ZHD: Şi dacă va fi respins ce veţi face?
M.M.: Nu ştiu ce vom face, vom hotărî la momentul respectiv. Un lucru este cert: pentru a putea merge mai departe, pentru a ne putea continua activitatea, insolvenţa este o soluţie acceptabilă. O altă variantă este dizolvarea societăţii.
ZHD: Explicaţi, vă rog, tuturor angajaţilor CEH, prin intermediul nostru, de ce este nevoie de insolvenţă? Ca să putem înţelege mai bine de ce militaţi pentru această soluţie.
M.M.: Este nevoie de insolvenţă, pentru că insolvenţa este un mijloc de protecţie legală. Insolvenţa asta ne scuteşte de plata anumitor taxe, penalităţi, datorii comerciale sau de altă natură. Practic, prin intrarea în insolvenţă, noi o luăm de la zero. Vom fi curaţi. Şi putem avea control asupra disponibilului nostru. Iar tot ceea ce am acumulat în lunile acestea, în care conturile au fost poprite, revine în conturile noastre, care pot fi accesate şi putem cumpăra materiale, putem face investiţia de mediu mai departe la Paroşeni, putem să ne gândim la Mintia, la revizii, reparaţii şi chiar mai mult. Şi, bineînţeles, am putea să cheltuim bani pentru materiale în subteran. Că, de fapt şi la urma urmei, de aici pleacă toate. Dacă vom fi capabili în continuare să dăm cărbune, să ne menţinem producţia de cărbune, putem vorbi şi de continuare activităţii energetice. Ele sunt legate unele de altele.
ZHD: Liderul sindicatului „Noroc Bun”, Adrian Jurca, vorbea despre faptul că judecătorii ar fi dat acest verdict, pentru că ar fi fost făcute mai multe plăţi preferenţiale.
M.M.: Nu există aşa ceva! Alea sunt prostii, invenţii de-ale lui Jurca. Da, avem nişte plăţi prioritare, dar nu preferenţiale.
ZHD: Ce înseamnă plăţi prioritare?
M.M.: Plăţi prioritare sunt plăţile pentru materialele sau produsele de care nu ne putem lipsi, pentru a rezista în subteran, pentru a putea continua activitatea de minerit şi cea de producere de energie electrică şi furnizare de agent termic.
ZHD: În condiţiile de azi, mai are mineritul vreo şansă?
M.M.: Noi ne luptpăm să avem o şansă cât mai importantă în peisajul acesta economic energetic românesc. Se vede, s-a demonstrat din plin în iarna asta că este nevoie de cărbune. Şi nu ştiu dacă vreun guvern sau altul îşi va putea permite să pună în pericol, practic, această centură de siguranţă a României, mineritul de cărbune.
ZHD: Care sunt datoriile CEH?
M.M.: Datorii totale la 31 decembrie 2016 sunt aproape de un milion patru sute de mii de mii lei. Astea nu sunt toate datorii comerciale, sunt toate datorii cumulate.
ZHD: Ce urmează pentru CEH în viitorul apropiat?
M.M.: Va urma o perioadă în care vom rearanja structura Complexului, în special pe partea administrativă. Vor fi reduse nişte posturi de conducere, de TESA, în genreral.
ZHD: Când se va întâmpla asta?
M.M.: Încă nu ştiu, săptămâna aceasta voi avea o imagine completă. Dar partea asta atârnă greu în balanţa noastră şi balastul ăsta trebuie rezolvat. Pe de altă parte, în Consiliul de Administraţie s-au aprobat nişte angajări la mina Vulcan şi în perioada imediat următoare vom angaja aproximativ 100 de persoane, perponderent pe partea de producţie minieră.
ZHD: Din punctul dumneavoastră de vedere, cine este vinovat pentru situaţia în care se află CEH la ora actuală, în condiţiile în care la înfiinţare era complet curat?
M.M.: A fost curat, frumos, virgin. Uitaţi ce a ajuns, una dintre cele mai mari pietre de moară ale economiei româneşti! Vinovaţi sunt toţi cei care au fost de-a lungul vremii aici. Nu am de ce să ascund lucrul acesta, fiecare are partea lui de vină, de inactivitate, de neglijenţă, de indolenţă şi poate şi altele mult mai grave.
ZHD: Sindicalistul Jurca vă acuză de tot felul de nereguli. Dacă nu este aşa, care credeţi că este interesul lui?
M.M.: Nu are de lucru. Dar un interes sigur are, probabil că are sponsori care sunt interesaţi în a terfeli şi a prelua controlul asupra CEH şi a-şi rezolva nişte lucruri, nişte interese.
ZHD: La ce probleme are CEH, mai poate fi o vacă de muls?
M.M.: E şi asta o variantă. Depinde ce au în cap, la ce se gândesc ei, dar posibil, pentru că de aia se luptă în halul ăsta. Dar la ce activitatea are Jurca înainte, e explicabil.
