Ioan Ciolea, candidatul fantomă la deputăţie din partea PDL, „loveşte” din nou, cu o altă golănie publică. De această dată, în plan administrativ. „Ingineriile” comise de Ciolea pun sub semnul întrebării o investiţie din comuna Pui în sumă de 100.000 de euro, bani proveniţi din fonduri europene
Ioan Ciolea s-a remarcat ca om politic în campania electorală din 2012, atunci când a candidat pentru fotoliul de deputat în Colegiul nr. 3 Ţara Haţegului – Călan – Ţinutul Pădurenilor, din partea PDL. Înainte cu câteva zile de scrutin, Ciolea s-a înscris în PMP, lăsând PDL-ul cu o fantomă pe buletinele de vot.
Jocuri murdare de interese
Omul care voia să apere interesele locuitorilor din Ţara Haţegului, Ioan Ciolea, e pe cale să compromită o investiţie de interes public ce urmează să fie făcută cu fonduri europene. Ciolea vrea să pună mâna, în mod necuvenit, pe un teren de 6.405 metri pătraţi în centrul comunei Pui, apelând la tot felul de artificii juridice pe care – în mod cu totul de neînţeles – i le îngăduie magistraţii din Haţeg. Terenul pe care aspirantul la deputăţie îl ţine într-o permanentă stare de promiscuitate face obiectul unei investiţii cu fonduri europene, derulată prin GAL Ţara Haţegului – Ţinutul Pădurenilor. Consiliul Local Pui şi-a propus să construiască o hală agro-alimentară de care să beneficieze locuitorii zonei. Demersurile autorităţilor locale sunt zădărnicite de „sforăriile” politicianului PMP, care este şi un influent om de afaceri în ţinutul Haţegului.
Casa de zgură pe domeniu de palat
Prin câteva „învârteli” notariale comise de un birou notarial din Haţeg, o proprietate de 500 de metri pătraţi, atribuită de stat în folosinţă veşnică, s-a transformat într-un imobil proprietate personală de 12 ori mai mare. Este vorba de o casă din zgură şi var, acoperită cu ţiglă, compusă din două camere, bucătărie cămară şi pivniţă, locuinţă construită pe terenul statului în perioada comunistă. Sfatul Popular al comunei Pui a acordat proprietarului casei, în 1955, drept veşnic asupra terenului de 500 metri pătraţi. După moartea acestuia, urmaşii au dobândit un certificat de moştenitor (1998) şi la foarte scurt timp (aprilie 1999) şi-au vândut averea familiei Ciolea. Odată cu interesul politicianului – afacerist pentru casa de zgură, încep să apară şi neregulile legate de extinderea proprietăţii. În contractul de vânzare-cumpărare încheiat de Ciolea şi moştenitori se regăseşte, în mod nejustificat, „grădină intravilan în suprafaţă de 6.405 mp”.
Ciolea n-a fost nicio clipă „de bună credinţă”
Primăria Pui a încercat să-şi redobândească terenul din centrul comunei, dar magistraţii de la Haţeg i-au dat dreptate lui Ioan Ciolea, invocând faptul că acesta ar fi fost cumpărător de bună credinţă. „Cumetriile” locale de la Haţeg sunt greu de desluşit. Cert este că instanţa superioară de la Deva a judecat impecabil, cu probe imbatabile, probe care, din nebănuite motive, nu au fost luate în calcul de instanţa de fond.
Magistraţii Tribunalului Hunedoara arată că vânzarea grădinii e lovită de nulitate „întrucât transmiţătorii nu erau proprietarii bunului vândut (ori nimeni nu se poate obliga valabil la ceea ce nu are sau la mai mult decât are)”. Pe de altă parte, Ciolea nu putea fi „cumpărător de bună credinţă”, câtă vreme în cartea funciară aşa-zisa grădină aparţine Comunei Pui, iar „înscrisurile nu lasă niciun echivoc în acest sens”.
Mai mult, magistraţii Tribunalului Hunedoara dovedesc foarte clar că Ioan Ciolea nu a fost nicidecum atât de inocent pe cât l-a scos instanţa din Haţeg cu privire la calitatea sa de cumpărător de bună credinţă. La dosar există o cerere din 2002, semnată de Ioan Ciolea, prin care acesta solicita Primăriei Pui să-i concesioneze o suprafaţă de teren ca să-şi facă garaj. Este vorba de o parte din „grădina” pe care pretinde că a cumpărat-o „pe bune”.
Cinci ani de „măsuri vremelnicie”
Fostul candidat PDL la deputăţie, Ioan Ciolea, a pierdut procesul printr-o sentinţă irevocabilă din 18 ianuarie 2010. De atunci au trecut cinci ani şi autorităţile locale din Pui nu îşi pot pune în valoare terenul. Pentru că lui Ciolea i se admit (la Haţeg, prin ordonanţe preşedinţiale) tot felul de „măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept” asupra „grădinii” care nu i se cuvine definitiv şi irevocabil.
Cinci ani de „măsuri vremelnice în cazuri grabnice” şi alte tertipuri instrumentate de politicianul – afacerist pot lăsa comunitatea fără 100.000 de euro, bani obţinuţi cu efort şi cheltuială de Primăria Pui şi GAL Ţara Haţegului – Ţinutul Pădurenilor.
