Cea mai scumpă cafea din lume se vinde chiar în buricul Devei. Jack Nicholson şi Morgan Freeman au inslus-o pe lista ultimelor dorinţe. Revista americană „Forbes” a catalogat-o drept cea mai rară, cea mai scumpă şi cea mai exclusivistă din lume. Vezi cum a ajuns sub Cetate celebra Kopi Luwak – cafeaua extrasă din excrementele unei manguste!
Trăieşte în preajma cafelei de 10 ani, dar îi ştie gustul doar de 7. A sorbit prima ceaşcă la Rimini – convins „un bătrânel simpatic”. Nimeni altul decât Michele Ferrero – fiul ciocolatierului italian, care produce bomboanele Ferrero Rocher.
Primele noţiuni despre cafea le-a aflat de la un somalez, partenerul lui de afaceri – Sherif Abdalla. Un profesor de arabă şi engleză, care s-a trezit din întâmplare în România, unde şi-a pierdut pasiunea pentru literatură şi a devenit unul dintre cei mai buni specialişti europeni ai cafelei.
Aşa a început povestea boabelor de cafea pentru Virgil Marin, un economist de 42 de ani, din Bucureşti.
Economii pentru o cafea rară
Împreună cu Abdalla, bucureşteanul aduce la Deva cele mai bine cotate sortimente de cafea din lume – într-o cafenea din centrul oraşului. Printre ele se află şi Kopi Luwak, făcută celebră de Jack Nicholson şi Morgan Freeman, în filmul „The Bucket List”. Preţul i-l dă producţia redusă – doar câteva tone pe an, care pleacă în lume din Indonezia. O tonă de Kopi Luwak ajunge la 250.000 de euro.
Americanii îi spun „shit coffee”. La propriu – din pricina interesantei metode prin care se obţine. Din boabe de cafea pe care le mănâncă un animal, numit Civeta, şi le expulzează apoi prin excremente – sub forma unui baton. Partea interioară a bobului de cafea nu e digerată, dar e modificată enzimatic. Şi exact asta îi dă cafelei o savoare deosebită – spun cunoscătorii.
„După un întreg proces de spălare, dezinfectare, macerare, uscare şi prăjire a boabelor eliminate de Civeta, rezultă o cafea puternic aromată, în care nu trebuie să mai pui zahăr pentru că e deja dulce. În plus, are cea mai bună calitate. Civeta are un rol important. Alege doar boabele sănătoase, înainte de-a le înghiţi. Cine bea o Kopi Luwak, îşi dă seama imediat că n-a mai simţit niciodată un astfel de gust – atât de mare e diferenţa faţă de celelalte sortimente de cafea”, explică Virgil Marin despre cea mai exclusivistă cafea din lume pentru care deveanul plăteşte 100 de lei.
Şi n-o comandă doar cine are bani – mai spune proprietarul cafenelei. Ci şi curoşii din fire sau oameni care, pur şi simplu, vor să le ofere prietenilor la o cafea specială, de ziua lor, la botezul copilului ori de ziua nevestei.
„Dar există şi o altă categorie de consumatori. Care nu câştigă extraordinar, dar îşi pun bani de-o parte pentru o ceaşcă de Kopi Luwak. Înainte de ’89, lumea aduna bani să-şi ia maşină de spălat. Acum, face economii pentru o cafea”, zâmbeşte bucureşteanul.
Cea mai bine cotată cafea – 22 de lei
La cafeneaua lui Marin şi Abdalla ai de ales între 8 sortimente de „cafea de specialitate”. Pentru novici, termenul sună pompos. Cunoscătorii ştiu însă că e vorba de cafea plantată lângă pomi fructiferi, de cacao sau de citrice, ca să împrumute aroma acestora.
Pe lângă celebra Kopi Luwak, devenii au ocazia să simtă şi gustul celui mai bine cotat sortiment de cafea din lume, care se numeşte Jamaican Blue Mountain (foto) şi costă 22 de lei. Sortimentul e rar şi delicios, iar condiţia esenţială pentru ca o cafea să fie etichetată „Blue Mountain” este să crească în munţii cu acelaşi nume din Jamaica, la o altitudine de până la 2.300 de metri, şi să fie cultură de Arabică. Majoritatea producţiei de Jamaican Blue Mountain se îndreaptă spre Japonia – cea mai importantă piaţă de desfacere pentru acest tip de cafea.
Diferenţe
Virgil Marin e o adevărată encicopedie în materie de cafea. Poate povesti ore în şir despre aromata fiertură răspândită în lume de călugării din Etiopia, dar descoperită de un cioban care a observat un comportament ciudat la caprele lui, după ce mâncau boabe dintr-un arbust.
Cafeaua are o istorie bogată, pline de legende şi curiozităţi. Iar România ar fi putut avea o adevărată tradiţie în domeniu, dacă nechezolul comuniştilor nu i-ar fi împiedicat pe negustorii armeni să-şi păstreze obiceiurile din perioada interbelică.
Virgil Marin aseamănă cafeaua cu vinul şi e convins că nu greşeşte.
„Vinul e de mai multe soiuri şi fiecare preferăm un soi diferit. La fel se întâmplă şi cu cafeaua. Unii vor Robusta, alţii Arabica. Acestea sunt principalele soiuri. Primul conţine mai multă cofeină şi nu are aromă. Al doilea nu are tărie, dar are aromă”, explică specialistul şi completează că pregătirea unei cafele începe din momentul în care sunt prăjite boabele. Aşa se explică de ce o boabă de cafea poate avea gusturi diferite. Fiecare soi are un anumit grad de prăjire, iar măcinătura e la fel de importantă, pentru că influenţează serios gustul cafelei.
Şi încă un amănunt. Oricât ar părea de nepoliticos, cafea se soarbe, ca să-i simţi aroma. Dacă bei o cafea aromată, preparată corect, îi poţi păstra gustul timp de două ore – spune Virgil Marin.
Cafeaua „scurtă” e mai „slabă”
Cea mai „sănătoasă” cafea este cea preparată la expresor, iar cea mai „nocivă”, la ibric – a experimentat bucureşteanul. Şi cu cât o cafea este mai „scurtă”, cu atât are mai puţină tărie, chiar dacă mulţi credem că lucrurile stau exact invers.
„Explicaţia e simplă. Cofeina se dizolvă în funcţie de timpul de contact între cafea şi apă, aşa încât cafeaua cu procesul de realizare cel mai rapid are, automat, mai puţină cofeină decât cea preparată în mai multe minute. Pe de altă parte, cofeina nu are gust. Deci, nu o detectăm când bem cafeaua, dar o resimţim în organism. Are efect 8 ore, cu vârful maxim la 4 ore. De asta zâmbesc când aud pe câte unul spunând ‘am băut o gură de cafea şi-mi sare inima din piept’. E o impresie falsă. Mai degrabă, un efect Placebo”, e de părere omul de afaceri.
Cantitatea de cofeină care vine „la pachet” cu ceaşca de cafea depinde de cine prepară licoarea şi, mai ales, de cum o pregăteşte. Astea sunt motivele pentru care Virgil Marin nu crede în insomnia provocată de cafea. Şi nici în dependenţă. A experiementat pe pielea lui. Bea 7 cafele pe zi şi doarme liniştit.
Bucureşteanul recomandă cafeaua la expresor. Puţini ştiu că aparatul inventat de Francesco Illy – născut la Timişoara şi stabilit în Italia, după Primul Război Mondial – o prepară în cel mai sănătos mod. Desigur, dacă în mânuieşte un barista priceput – adică, un specialist în prepararea cafelei.
„Cafeaua curge din expresor cu 1 mililitru pe secundă. Deci, o cafea de 25 de mililitri trebuie să fie gata în 25 de secunde. Trebuie să curgă în forma codiţei de şoricel şi să aibă consistenţa mierii”, detaliază proprietarul cafenelei, explicând şi că o aromă potrivită nu se obţine din aceeaşi cantitate de cafea la toate sortimentele – uneori, se folosesc 8,2 grame, iar alteori 7,2 sau 7,6.
Formulă garantată!
Chiar dacă nu tot românul ştie care-i diferenţa între cafeaua bună şi „spălătura de vase” şi chiar dacă prea puţini deveni comandă Kopi Luwak, Virgil Marin este convins că afacerea e de succes.
„Cafeaua aduce bani şi în vremuri de criză. Toţi ne dăm întâlnire în oraş, la o cafea. Şi dacă-ţi merge prost afacerea, tot la o cafea pui ţara la cale, cu potenţialii parteneri. Aşa că toate drumurile duc la cafenea. Garantat, cafeaua face parte din formula de succes a oricărui restaurant. Un local profitabil se sprijină pe 3 piloni, mari şi tari – pâinea, vinul şi cafeaua. Iar cafeaua este gustul cu care pleci din local şi de acest gust depinde dacă te mai întorci sau nu”, spune bucureşteanul.
Puţinele cunoştinţe ale devenilor în materie de cafea nu-l sperie pe omul de afaceri. Din toamnă, are un plan. Să organizeze degustări pentru toţi clienţii. Şi odată cu ele, să le spună şi povestea unei „cafele de specialitate”, pe care o poţi găsi la cafenea. Mai ales acum, după ce au început să apară şi la noi şcoli de barista. Prima a fost inaugurată Bucureşti, chiar de partenerul lui Virgil Marin.
–––––––––––––––––
Afaceri somaleze
Virgil Marin a aflat multe despre cafea de la partenerul său de afaceri. „Unul din cei trei somalezi care trăiesc în România”, după cum îi spune el. Sherif Abdalla (foto) are 48 de ani şi seamănă izbitor cu Barack Obama. S-a născut în Somalia, a studiat Literatura arabă şi engleză în Irak şi a ajuns la Bucureşti din întâmplare. Când a izbucnit Războiul din Golf, familia lui s-a refugiat în Kenya, iar el, în Europa. Şi-a amintit că are un unchi în Franţa şi a încercat să obţină o bursă de studii la Sorbona. Între timp, a primit viză pentru România. Într-un an, a învăţat limba şi a devenit rezident. Înainte de-a primi şi viza pentru Franţa, unchiul de la Paris a murit pe neaşteptate, iar Sherif a rămas la Bucureşti. S-a însurat cu o româncă, are doi copii şi este unul dintre cei mai buni specialişti europeni ai cafelei. A câştigat experienţă de mic, povesteşte Marin. Când era copil, culegea boabe de cafea şi le prăjea acasă, pe plită. Până în ’99, somalezul a fost broker de cafea verde şi, iar din 2000, are propria afacere – cu cafea de specialitate. A cumpărat o fabrică în care produce lunar 28 de tone de cafea, a inaugurat prima şcoală de barista de la noi şi aduce în România soiuri de top din cafeaua lumii. În Somalia n-a mai călcat de 30 de ani, pentru că toată familia i s-a răspândit prin lume în perioada războiului.
