Cea mai mare colecţie de cactuşi din judeţ poate fi admirată în curtea unul devean.
„Bucuria femeilor”, „Bătrânul mexican”, „Coadă de şoarece”, „Piatra vie” sau „Cuib de pasăre” sunt doar câteva dintre curiozităţile botanice colecţionate de bărbatul în vârstă de 36 de ani
Prietenii îi spun “Cactus Jack” – de când şi-a descoperit pasiunea pentru cactuşi. Îi colecţionează de aproape 3 decenii în curtea casei – în solarii şi într-o seră. A adunat deja peste 1.000 de specii, iar numărul plantelor este cu mult mai mare.
N-a avut niciodată răbdare să numere toate exemplarele, dar spune că observă imediat dacă cineva ar muta locul vreunui ghiveci.
Primul exemplar
Superstiţioşii spun despre cactuşi că ar aduce ghinion. Cristian Cristian îi contrazice şi are motivele lui. Creşte „arici verzi” de când avea 9 ani şi e mândru de inedita colecţie.
Primul cactus l-a adus de la şcoală.
„L-am văzut expus într-o vitrină din laboratorul de biologie. Ştiam că n-are ce căuta acolo. Într-o zi, am tras de timp, aşa încât să rămân ultimul în
clasă şi i-am spus profesoarei că vitrina nu-i un loc potrivit pentru un cactus. Ea mi l-a dat mie, pentru că, oricum, nu-l îngrijea nimeni. Era un exemplar de Echinopsis. L-am adus acasă, i-am schimbat solul şi l-am îngrijit după cum m-am priceput. În doi ani, a înflorit. Şi astăzi mai am câţiva pui de la el”, povesteşte Cristian despre prima plantă din colecţia de „ţepi”.
Astăzi, deveanul are în curte peste 1.000 de specii de cactus. Unele sunt rarităţi şi îşi aminteşte că le-a primit de la un colecţionar renumit.
„Pasiunea pentru cactuşi a pornit de la o carte. Când eram copil, îmi cheltuiam pe cărţi toţi banii din puşculiţă. Se numea ‘Micii grădinari’ şi în ea am văzut primele poze cu cactuşi. Am citit-o pe nerăsuflate şi am aflat cum se îngrijesc aceste plante. Tot în ea am dat peste numele unui colecţionar renumit din Deva – doctorul Vasile Lungu. L-am căutat la spital şi i-am povestit despre pasiunea mea. Cu timpul, ne-am împrietenit şi mi-a arătat propria colecţie. O minunăţie! Peste 2.000 de cactuşi. Exemplare cu care nu se puteau lăuda mulţi – nici atunci şi nici acum. Din păcate, doctorul nu mai e printre noi, dar cactuşii lui pot fi văzuţi şi astăzi, la Grădina Botanică din Cluj-Napoca”, povesteşte deveanul.
[wzslider autoplay=”true”]
„Juniorii” cu ţepi
În 27 de ani de când colecţionează cactuşi, Cristian se poate mândri cu specii de-a dreptul interesante. Nu poate spune că-i place mai mult vreuna dintre ele pentru că fiecare are o formă, o culoare sau o dimensiune aparte.
„Cred că ar fi nedrept să am preferinţe. Mi-e foarte greu să aleg un exemplar anume, pentru că fiecare atrage atenţia în felul lui”, spune bărbatul, care deţine specii din toate ţările de origine ale cactuşilor – începând cu sudul Canadei, toată America de Nord şi Centrală şi toată America de Sud.
Fiecare ghiveci este etichetat ca la carte, iar colecţionarul ţine o adevărată contabilitate a tuturor plantelor. Întreaga istorie a colecţiei e scrisă pe filele unui caiet, în care Cristian notează toate detaliile despre exemplarele obţinute din seminţe, dar şi despre plantele primite, la schimb, de la alţi colecţionari.
„În ultimii ani, prefer să-mi aduc seminţe din Ungaria, Germania, Anglia şi Statele Unite. E mai ieftin decât să cumpăr plante. Mi-am adus, în schimb, câteva exemplare de la ‘Mesa Garden‘, din New Mexico –o firmă renumită în lume, deţinută de Steven Brack. 14 sere în care cresc milioane de cactuşi. Am locuit 3 ani în SUA şi am avut ocazia să le vizitez. Am văzut acolo specii extraordinare”, povesteşte colecţionarul, în timp ce-şi aruncă privirea spre solarul cu „juniori” – adică plantele care abia au răsărit din seminţe.
Sunt peste 100 de ghivece cu „noutăţi”.
„Le urmăresc zilnic, ca să le văd evoluţia – mai ales că există seminţe care germinează chiar şi după 30 de ani. Şi plantele puse la înrădăcinat trebuie supravegheate continuu. Unele pot înrădăcina a doua zi, iar altele, după ani buni. Am un Oroya sud-american pe care-l aştept de doi ani să înrădăcineze”, explică hunedoreanul.
Ciudăţeniile colecţiei
„Cuib de pasăre”, „Coadă de şoarece” sau „Butoiaş” sunt doar câteva dintre denumirile populare ale speciilor de cactus din sera deveanului.
Din colecţia care petrece vara într-o seră, la temperaturi de 45-50 de grade Celsius, nu lipsesc nici exemplarele cu forme ori înfăţişări ciudate. De pildă, un „Trichocereus bridgesii forma monstruosa” (foto) –originar din deşerturile Boliviei, care poate atinge 5 metri în înălţime şi 20 de centimetri în diametru. Nemţii îl numesc eufemistic „Bucuria femeilor”. Şi „Bătrânul mexican” atrage atenţia. Cactusul e denumit ştiinţific Cephalocereus senilis şi Cristian îşi aminteşte că l-a cumpărat, acum câţiva ani, din Ungaria.
La fel de interesante sunt o Coryphantha conifers, de 17 ani – originară din America de Nord, o Mammillaria prolifera – cu fructe roşii, comestibile, de mărimea alunelor şi cu gust acrişor, sau un Astrophytum – un gen de cactus în formă de stea, cu 6 specii şi originar din America de Nord, pe care colecţionarii îl numesc „Piatra vie”.
Cactus unicat
Cel mai „bătrân” cactus din colecţia lui Cristian are 22 de ani şi este un exemplar de Schlumbergera, originar din Brazilia. În popor, e mai cunoscut drept „Cactusul Crăciunului”, pentru că înfloreşte în timpul iernii.
De câţiva ani, deveanul se poate lăuda şi cu un exemplar de Eccremocactus Bradei (foto), care provine din Costa Rica.
„Cred că sunt singurul din ţară care deţine un astfel de cactus. Când a înflorit prima oară, am postat fotografii pe Internet, în speranţa că o să aflu despre alţi colecţionari care au aşa ceva – să putem face schimb de plante sau să le polenizăm, dar n-am dat încă de urma unui alt exemplar”, spune Cristian.
Florile „aricilor verzi”
O parte dintre cactuşii hunedoreanului au şi flori – de culori, forme şi mărimi diferite, iar colecţionarul spune că absolut toate plantele vor înflori într-o bună zi.
„Cele mai multe specii înfloresc după 2-3 ani. Altele însă ajung la vârsta floriferă doar după 7, 10 sau chiar 20 de ani. Am câteva exemplare şi din această categorie şi sper să apuc să le văd înflorite. În lume, există şi specii gigant – cum e Saguaro, de pildă – care se maturizează abia după 75 de ani. Atunci le apare primul braţ şi tot atunci înfloresc”, detaliază colecţionarul.
Oricâtă grijă ar avea de plantele lui, Cristian tot mai „pierde” câteva în fiecare an. Pe unele le „arde” soarele, iar altele nu rezistă în gerul iernii – spune bărbatul, hotărât să-şi construiască o seră în care să poată păstra întreaga colecţie în condiţii ca la carte.
„Cactuşii nu sunt foarte pretenţioşi şi nici nu au nevoie de îngrijiră specială. Reszistă fără apă din octombrie până în martie. Trebuie udaţi doar în perioada verii – mai ales în iulie. O dată la câteva zile, în funcţie de specie şi de dimensiunea plantei, şi, obligatoriu, cu apă de ploaie”, mai spune Cristian despre colecţia care “înghite”100 de litri de apă pe săptămână.
Raritate din Galapagos
Cât de curând, în colecţia lui Cristian vor apărea specii noi.
„Aştept veşti de la un colecţionar care încearcă să facă rost de seminţe de Jasminocereus. E un gen de cactus foarte rar, din Insulele Galapagos, care are o specie cu flori de culoare violet. Acum 10 ani, doar 5 colecţionari din lume deţineau un astfel de exemplar”, explică deveanul, care spune că nu va renunţa niciodată la „aricii verzi” din curtea casei.
De-a lungul anilor, cactuşii de pe strada Horea au fost admiraţi de mai mulţi colecţionari din ţară ori din străinătate.
„Un neamţ a venit special la Deva, să cumpăre câteva plante pentru soţia lui care colecţia cactuşi, iar altădată, un francez a fost curios să vadă toţi cactuşii pe care îi aveam acasă”, îşi aminteşte Cristian, care este membru al Asociaţiei colecţionarilor de cactuşi „Aztekium”, din Satu Mare, botezată astfel tot după numele unei specii de cactus – o specie care creşte extrem de încet: doar 1 milimetru pe an.
––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––
Un cactus pe un Trabant
Cristian Cristian spune că n-a plătit niciodată mai mult de câteva zeci de lei pentru un cactus.
„În ultimii ani, prefer să cumpăr seminţe, tocmai pentru că sunt mult mai ieftine decât plantele, care se vând cu zeci sau sute de euro. Speciile rare pot ajunge chiar la mii de euro. Îmi amintesc că, prin anii ‘70, un colecţionar din Ungaria a vândut un cactus în vârstă de 50 de ani, nu mai mare decât o minge de rugby, în schimbul unui Trabant”, povesteşte colecţionarul de ţepi.
–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––
INEDIT. Curiozităţi
*Cea mai înaltă specie de cactus din lume este Pachycereus pringlei (foto). O plantă adultă poate atinge 20 de metri înălţime şi o greutate de 25 de tone.
*Cel mai mic cactus din lume aparţine speciei Blossfeldia liliputiana şi măsoară aproximativ 1 centimetru în diametru.
*Cactusul orhidee (Epiphyllum oxypetalum) se află în topul celor mai rare flori din lume. Se găseşte în Sri Lanka şi are o semnificaţie spirituală pentru budişti. Florile sale – albe şi cu un parfum ciudat – se desfac doar noaptea şi, în mod misterios, se usucă înainte de ivirea zorilor.
*Floarea cu cel mai puternic parfum din lume este floarea cactusului american. Mirosul ei poate fi simţit de la o distanţă de peste 1 kilometru.
*Termenul „cactus” provine din limba greacă şi a fost folosit pentru prima dată de filosoful Teofrast, considerat părintele botanicii, care a numit astfel o plantă ce creştea în Sicilia.
