Constantin Jujan este directorul minei Petrila. A fost director adjunct la Compania Naţională a Huilei, iar din 2009 a fost numit director general al CNH. La Petrila s-a întors, practic, pentru că, până să ajungă în aparatul administrativ central a mai ocupat această funcţie. Şi, peste tot, a existat un numitor comun: pasiunea pentru obiecte ce au aparţinut mineritului din alte decenii. Piese întregi le-a strâns şi le-a recondiţionat şi pe care ar vrea să le lase moştenire generaţiilor viitoare.
Biroul actualului director al Exploatării Miniere Petrila, Constantin Jujan, are un colţ care îl deosebeşte de orice alt birou al unei persoane aflate într-o funcţie similară. Şi nu de azi de ieri, ci parcă din totdeauna de când conduce destinele minerilor, fie că vorbim despre cei de la Petrila sau despre cei din Valea Jiului. Un colţ care l-a urmărit, sau, mai bine spus, pe care l-a purtat peste tot cu el. Acea bucată de istorie de care vorbim. Sunt câteva maşini de calcul sau de scris, ori alte piese care vin din vremuri demult apuse. Jujan vorbeşte cu drag de fiecare piesă în parte, iar asta se vede din tonalitatea vocii. E clar că nu îi e mai drag un obiect ca altul şi, până la urmă, e la fel ca şi cu copiii. Cum poţi să spui că pe unul îl iubeşti mai tare decât pe celălalt?! Iar locaţia în care sunt ţinute obiectele de colecţie a fost aleasă doar în funcţie de dimensiuni, căci toate sunt îngrijite în mod egal. 
„În principal sunt maşini de calcul pentru calculul salariilor din anii 1930 – 1950, maşini de scris, maşină pentru ascuţit creioane pentru serviciul tehnic în general, anemometru pentru măsurarea vitezei aerului în mină, din 1900 (n.r. cea mai veche piesă a colecţiei), o matriţă pentru aplicarea timbrului sec al Combinatul Minier Valea Jiului, pentru hărţile de la vremea respectivă”, explică directorul – colecţionar.
Iar piesele ce duc cu ele un parfum de istorie provin chiar de la unităţile miniere, cărora Constantin Jujan le-a redat din nou strălucirea, ajutat şi de colegi ai lui, după cum subliniază, şi nu o dată.
„Piesele au aparţinut inventarului minelor, unele au fost recondiţionate din ateliere, birouri de la unităţile miniere sau de la sediul societăţii, altele au apărut în urma unor schimburi cu alţi colecţionari care aveau obiecte din minerit şi le-am putut da la schimb altceva”, a povestit Jujan.
Cu un obiect a început totul…
Totul a început în anul 2004 de la o piesă. A urmat încă una, şi încă una, dar şi planuri mari de expunere a colecţiei. Pasiunea e dincolo de cifre, iar Constantin Jujan nu a făcut niciodată un inventar al obiectelor cu valoare istorică pe care le deţine:
„Din 2004 a început colecţionarea, de la o piesă, apoi încă una, şi încă una… Nu pot să spun că le-am numărat, nu am un inventar, dar sunt destul de multe. Primul obiect a fost o maşină de calcul. Pasiunea a pornit din dorinţa de a le păstra şi a arăta generaţiilor viitoare ce echipamente şi ce tehnică s-au utilizat în minerit, nu pentru a fi comercializate. Am recondiţionat împreună cu colegii şi o ţinută a minerilor care a fost utilizată în perioada interbelică şi una din perioada modernă, acele costume care sunt expuse în holul SNH”.
O parte a obiectelor sunt ţinute, la loc de cinste, în biroul său. O altă parte sunt la Mina Şcoală. Unele dintre piese pot fi puse într-un birou, pe când altele pot fi puse într-o sală sau în aer liber. Pentru că nu numai despre piesele de mici dimensiuni este vorba, ci şi despre utilaje scoase din mină, care pot fi păstrate în cadrul unei colecţii pentru ca generaţiile viitoare să ştie cum s-a lucrat, cândva, în mineritul de huilă.
Director peste o mină ce va deveni istorie
Constantin Jujan este acum director la Mina Petrila, din mai 2012. O mină ce va deveni, ea însăşi, istorie după 2018,
când se prevede închiderea ei. Şi, cu puţin noroc, o parte a ei ar putea fi transformată în muzeu, un proiect la care conlucrează acum mai mulţi factori. Iar de aici, o parte a actualelor utilaje sau instalaţii s-ar putea transforma, la rândul lor, în exponate. De exemplu, instalaţia de extracţie de la puţul central, unicat în Europa, sau, din vechiul atelierul mecanic, strunguri, maşini de frezat, maşini de debitat care au aproape 100 de ani vechime. În plus, directorul Jujan se gândeşte şi la diferite pompe, reductoare, utilaje pentru perforat din acea perioadă. Din toate acestea poate fi constituit un nucleu al viitorului muzeu de la Mina Petrila.
