-4.9 C
Deva
joi, februarie 20, 2025

Întunericul de sub lumină. Fantomele din împărăția fierului

Sub lumina uluitoare a măreței catedrale din Ghelari, tristețea și singurătatea împărăției fierului își întind umbrele, și peste pământ, și peste sufletul oamenilor. Altădată în roiuri vesele, străbătând urdinișurile exploatării de fier, oamenii păstrează acum doar o amărăciune de care nu pot scăpa și un orizont înghesuit în capătul umbrelor.

 intrare in fosta mina Ghelari

Dezolare și amărăciune

Ghelariul, văduvit de mină, de ridicarea fierului din adânc, îmbătrânește, pentru că toate luminile care aduc speranță par să se fi stins. Pământul pare și el îmbătrânit, în ciuda verdelui care se încăpățânează să se ridice la soare, pentru că nu poate scăpa nici de rănile veritabile, ruine ale contabilității distructive, nici de rănile tăiate din umbrele oamenilor.

Toate clădirile exploatării miniere, altădată bucurate de glasuri vesele, salopete, hrană, instalații bâzâind continuu, au fost devalizate, distruse umilitor de lăcomia unora pentru care nu există nimic valoros în viață, în afară de ban. Un peisaj sinistru, populat cu fantome, un întuneric programat.

„Dacă ați văzut filmele din Vestul Sălbatic, unde sunt orașe fantomă, încet-încet, dar și cu pași mari, câteodată, ne apropiem de o astfel de situație. Vom ajunge niște localități în care vor predomina bătrânii, lucru care aproape se întâmplă și acum, localități care nu vor avea nici o perspectivă, poate doar turism și creșterea animalelor”, spune, necăjit și cu privirea umezită de amintiri, Dorin Gostian, fost angajat și lider de sindicat al exploatării miniere Ghelari.

Viață stinsă

Exploatarea minieră de la Ghelari, prăpădită prin decizii politice, a ținut viața oamenilor pe verticala locului o întreagă istorie. Mii de oameni și-au clădit a doua familie la mină, iar pântecul județului Hunedoara a fost roditor, câtă vreme minereul de fier era sămânța vieții.

„Mineritul, nu numai pentru Ghelari, pentru toată zona a însemnat viață. Pe baza minereului de aici s-a dezvoltat toată Zona Pădurenilor, Teliucul, s-a dezvoltat zona de pe Valea Cernei și către Nădăștie și consecința exploatării acestui minereu au fost cele două combinate de la Hunedoara și Călan. …Hunedoara, începută cu furnalele de la Ghelari, cu vatră înălțată, din secolul IX, și apoi cu furnalul de la Govăjdie și ce-a mai urmat în rest, inclusiv ultimul furnal care nici nu a mai apucat să funcționeze”, înțelege lucrurile vechiul ortac.

În perioada de glorie, în anii 60-70, numai mina Ghelari avea vreo 3.800 de angajați. În ianuarie 1990 erau 1490 de angajați, iar la final, când luminile s-au stins, mai erau 102 angajați. Mii de oameni hrăneau mii de familii.

Rețeta distrugerii

Cinic, nefiresc, exploatarea minieră Ghelari s-a stins de la sine, după ce și-a băgat coada guvernul. „Au venit cu cărămida de bani și i-au momit pe oameni, au băgat ordonanța, ceea ce a pus în pericol și locurile de muncă ale altora, pentru că erau oameni din posturi fixe, mașini de extracție, stații de pompe, de ventilație, și am rămas fără personal”, ne explică Dorin Gostian. El continuă: „Explicația pentru închiderea minei Ghelari este aceeași ca la toate privatizările care s-au făcut în România, în „glorioasa” epocă actuală: nu-i rentabil. Cum n-a fost rentabil nici combinatul de la Hunedoara, cum n-a fost rentabil combinatul de la Galați, dar indianul a știut ce să facă cu el – de fapt, el a fost ultimul beneficiar al minereului de la Ghelari și ne-a solicitat până la închidere să-i trimitem minereu la un preț mai bun, având în vedere calitatea deosebită a acestuia”.

Pensionarii, stăpâni ai umbrelor

În ultimii ani, din încremenirea în care s-a așezat zona, majoritatea tinerilor pleacă, își caută viitorul pe alte meleaguri, în lumea largă. Nu mai au încredere, nici în promisiunile politicienilor, nici în proiectele și programele guvernamentale pentru tineret, nu mai au pentru ce să rămână în Ghelari. Timid, zona se hrănește, neîndestulător, din forme incipiente de turism, iar cei care testează așezarea traiului văd o scăpare în creșterea animalelor. Dar încă sunt forme iluzorii de desprindere din lipsa de speranță.

Umbrele care bântuie amintirile lui Dorin Gostian sunt înlăcrimate: „Este copleșitor să vezi locurile unde ai avut și bune și rele, ai avut niște ortaci extraordinari, că au ajuns o ruină, că tot trecutul nostru valorează zero, și nici atât, pentru foarte mulți din jurul nostru, din societatea noastră”.

Sub lumina uluitoare a măreței catedrale din Ghelari, tristețea și singurătatea împărăției fierului își întind umbrele, și peste pământ, și peste sufletul oamenilor.

O istorie milenară

 

Exploatarea fierul în zona Ghelari are o istorie care se pierde, departe, în timp. Unele surse spun că exploatări de fier la Ghelari erau și în vremea împăratului roman Caracalla (211-217 d.Hr.), o dovadă fiind descoperirea, la sfârșitul secolului XIX, în subteranul unei mine părăsite, a unui schelet uman alături de care era o trusă completă a unui miner din antichitate.

Alte dovezi arheologice arată că inclusiv în atelierele de la Samizegetusa Regia se prelucra minereu de fier din zona Ghelari-Teliuc.

Cea mai puternică mărturie despre exploatarea și prelucrarea fierului în Ținutul Pădurenilor este cuptorul descoperit în 1895, în Ghelari, pe locul numit Valea Caselor. Acest cuptor ar fi funcționat în secolul IX d.Hr. și, pentru valoarea sa deosebită – el fiind, din punct de vedere tehnic, se pare, la baza cuptoarelor moderne -, originalul este expus în Londra, la British Museum.

Știri Similare

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Stai conectat

17,116FaniÎmi place
110CititoriConectați-vă
7,410AbonațiAbonați-vă
spot_img
spot_img

Știri Recente

/*ADNOW*/