Descoperă aventura unui tânăr de 23 de ani care a văzut America de Sud cu autostopul!
Află cum se vede Luna în deşertul Atacama, cum trăieşte tribul Uros pe Lacul Titicaca şi cum arată drumul spre Machu Picchu, cu ce se ocupă o familie Kichwa în inima Amazonului sau cum se vede apusul de la Pacific, ce faci când te întâlneşti cu sălbăticiunile Pământului şi cum poţi avea rău de junglă!
Drumuri lungi, cu locuri şi întâmplări pe care nu le poate uita. Aşa arată viaţa lui.
La 23 de ani, Radu Târnăcop a văzut 60 de ţări de pe trei continente. Întors din America de Sud, hunedoreanul îşi povesteşte ultima aventură. O călătorie de 3 luni între Pacific şi Atlantic – din Argentina până în Venezuela. Cu autostopul şi fără să dea un cent pe cazare!
A străbătut 6 ţări cu 400 de euro în buzunar – un drum de peste 9.000 de kilometri pe continentul cu cea mai mare cascadă din lume, cel mai mare fluviu, cel mai lung lanţ muntos, cel mai arid loc de pe Pământ, capitala aflată la cea mai mare altitudine şi lacul navigabil situat la cea mai mare înălţime din lume.
Spectacolul apei din „Gâtlejul Diavolului”
Din ianuarie până-n mai, Radu Târnăcop a stat în Argentina – cu un proiect de voluntariat. 5 luni a trăit la 300 de kilometri de capitala Buenos Aires şi a colindat toată ţara, de la graniţa cu Bolivia până în cel mai sudic punct al Americii de Sud.
Iubitorul de natură are ce face în patria care a inventat tangoul. Poate traversa stepa Patagoniei, se poate căţăra pe Anzii care taie ţara de la nord la sud, se poate plimba printre pinguini, în sudul extrem, sau poate trăi senzaţii magice la Cascadele Iguazu (foto), pe care Argentina le împarte cu Brazilia. Este locul unde Apa se uneşte cu Cerul – 275 de căderi de apă, unice în lume, numite de localnici „Gâtlejul Diavolului”. Se întind pe 2,7 kilometri pătraţi şi au forma literei „U”.
Cele mai spectaculoase căderi de apă sunt pe teritoriul Argentinei, aşa că splendida panoramă se vede mai bine din Brazilia. Cascadele sunt despărţite de 900 de insuliţe pe care trăiesc păsări şi animale interesante, de la Capibara – cel mai mare rozător din lume, până la Coati.
[wzslider autoplay=”true”]
Cerul pe care vezi Luna ca un iepure
Din ţara legendarului călăreţ al pampasului, Radu Târnăcop a pornit spre celălalt capăt al Americii de Sud. Într-o vacanţă cu autostopul şi prin „couchsurfing”, cum îi spun americanii turismului care te scuteşte de plata cazării.
„Graniţa cu Bolivia era închisă. Am încercat s-o trec şi prin Anzi, dar m-a oprit ninsoarea şi lipsa de oxigen de la altitudine. După 4 ore, m-am întors. Am luat autobuzul spre Peru, dar am ajuns în Chile, după ce-am cunoscut pe drum nişte localnici”, povesteşte deveanul.
S-a oprit la Antofagasta, un oraş portuar din nordul ţării „lungi şi slabe”, cum o descriu chilienii. Şi au dreptate – aproape 5.000 de kilometri de la nord la sud şi o „grosime” medie de numai 200. Antofagasta e pe coasta Pacificului şi dincolo de el, începe Atacama – cel mai arid deşert din lume.
„Nisip cât vezi cu ochii şi o stradă care duce drept înainte. Împarte deşertul în două. În mijlocul Atacamei e un oraş turistic, plin de pensiuni”, descrie Radu deşertul vechi de 15 milioane de ani.
S-a întors cu fotografii incredibile din Valle de la Luna (foto) – un loc straniu, cu pietre şi formaţiuni sculptate de vânt şi apă, la fel ca solul de pe Lună. A făcut 40 de kilometri pe jos ca să descopere peisaje fabuloase şi nu şi-a mai simţit picioarele în apa sărată şi rece ca gheaţa din laguna Cejar.
Oamenii văd Atacama ca o pată albă pe hartă. El vorbeşte altfel despre asprimea pustiului şi despre cerul nocturn de deasupra Pământului.
„Din Atacama, vezi clar toate stelele – mai ales Centaurul şi Crucea Sudului. Pustiul le face să pară mult mai aproape de tine şi crezi că le poţi atinge dacă ridici mâna. În emisfera sudică, Luna se vede altfel. Parcă-i un iepure, cu tot cu urechi”, descrie hunedoreanul.
Satul care pluteşte
După două săptămâni în deşert, a plecat în Peru – ţara cu 1.000 de ani de istorie. Graniţa dintre poveste şi realitate e firavă. Oamenii de acolo trăiesc în două lumi paralele – una concretă, alta misterioasă. Urmele civilizaţiei Inca dau greutate fiecărui minut. De la oraşele coloniale, până la cele tradiţionale, istoria e sub ochii călătorului. Şi natura, la fel – peisaje fascinante din Anzi, Machu Picchu sau jungla amazoniană.
Aventura lui Târnăcop a început din Arequipa, oraşul de la poalele vulcanului El Misti – încă activ şi destul de periculos. Un cutremur din 2001 i-a schimbat clima. Din crater scoate rotocoale de fum. Nu se vede de departe, dar se simte.
Renumele statului Peru nu stă doar în civilizaţia Inca. La fel de faimos este şi satul plutitor de pe lacul Titicaca. Poporul Uros trăieşte acolo într-un fel neobişnuit. Pe insule plutitoare, din stuf şi pământ. Vieţuirea şi-o face din turism – obiecte tradiţionale pe care le meşteresc femeile. Bărbaţii pescuiesc, ca să aibă ce pune pe masă, şi încearcă să-şi ţină casele la suprafaţă. Un strat din insule putrezeşte repede şi trebuie înlocuit o dată pe lună. În plus, trebuie să se asigure mereu că insula e ancorată. Altfel, Uros poate fi luat de vânt şi dus în Bolivia peste noapte.
„M-am plimbat trei ore prin satul plutitor, cu o barcă din stuf. Am văzut cum trăiesc şi cum gătesc oamenii. Nu pot face focul pe apă, aşa că folosesc pentru asta un cazan uriaş, din lut”, explică tânărul.
La pas, după Poporul Soarelui
Răbdarea, perfecţiunea şi spiritul oganizatoric sunt stâlpii care au clădit Imperiul Incaş. Pe urmele lui trebuie să pleci din Capitală. Cuzco (tradus „Buricul Pământului”) era comparabilă cu Roma cezarilor. De aici porneau toate drumurile din Imperiu. Incaşii nu cunoşteau roata şi n-au ştiut să scrie. Îşi transmiteau mesaje printr-un sistem de noduri şi lungimi ale sforilor. În schimb, au construit 40.000 de kilometri de drumuri şi încă e un mister motivul pentru care au făcut imensul efort.
Machu Picchu se înalţă la 130 de kilometri de Cuzco. Oraşul-fortăreaţă a aproape inaccesibil din cauza prăpastiilor care-l înconjoară. Sunt 140 de construcţii realizate fără mortar sau ciment – doar blocuri din piatră îmbinate atât de bine că nu încape o foaie de hârtie printre ele.
„Mi-am propus să fac pe jos tot drumul până la Cetate, ca să adulmec mai bine energiile trecutului. Am plecat cu noatea-n cap şi-am prins răsăritul la Machu Picchu. Peste 3.000 de trepte din piatră te duc spre forţăreaţa descoperită acum un secol. În trei ceasuri, am fost pe platou, iar până la prânz, erau două milioane de oameni în jurul meu. Am plâns de emoţie lângă ruine şi m-am gândit acasă, la părinţi”, povesteşte Radu despre „ultimul refugiu” al populaţiei ce-şi spunea Inca („Fiii Soarelui”).
Samba, fotbal şi Amazon
În capitala Lima şi-a încheiat aventura peruană şi a pornit spre Brazilia şi Columbia.
Prima este cea mai mare ţară din America de Sud şi singurul stat american în care limba oficială este portugheza. Renumită pentru Carnavalul de la Rio, samba, Amazon, fotbal şi cafea, Brazilia are cu ce se lăuda şi în materie de cultură, şi de peisaj. Minunile naturale ca bazinul fluviului cu cel mai mare debit hidrografic din lume, parcul Chapada Diamantina de peste 1.500 de kilometri pătraţi, cascadele şi plajele exotice sau oraşele coloniale fac din ţara cu 5.564 de municipii o destinaţie dorită de orice călător. Farmecul locurilor surprinde şi încântă deopotrivă, s-a convins românul.
Columbia continuă să fie afectată de războiul drogurilor, iar capitala Bogota este în topul celor mai periculoase oraşe din lume. Radu a explorat mai mult vestul statului. Peisajele spectaculoase din Valle de Cauca fac zona printre cele mai captivante din ţară. Departamentul este cel mai mare producător de trestie de zahăr din Columbia şi aproape 4 milioane de oameni trăiesc pe teritoriul lui, bogat în marmură, aur, platină şi argint.
Kichwa din inima junglei
Atmosfera din Guayaquil e la fel ca-n Caraibe. Cel mai mare oraş al Ecuadorului are 3 milioane de locuitori şi un parc natural de 8 hectare, în care sălbăticiunile se bucură de o libertate aproape totală.
Capitala Quito este a doua din lume ca altitudine – după La Paz, din Bolivia. Este cea mai apropiată capitală de Ecuator şi singura din lume ameninţată de un vulcan activ – Pichincha, din vestul oraşului.
Un chilian, plecat cu bicicleta în turul Americii de Sud, i-a povestit hunedoreanului despre indigenii Kichwa din inima junglei. De curios, a plecat să-i caute, prin păduri.
„Am stat 3 zile în casa unei familii Kichwa cu 11 copii. Kichwa au fost primii oameni în Amazon şi vorbesc aceeaşi limbă ca şi numele lor. Îşi fac case din bambus şi n-au curent electric, şcoli, magazine sau spitale. Într-o comunitate trăiesc 5-6 familii, la distanţă de câţiva kilometri una de alta. Bărbaţii poartă părul lung. Şi-l spală cu plante şi nu-l taie niciodată. Îşi construiesc singuri drumurile şi trăiesc din artizanaturi pe care le vând la oraş. Mănâncă doar ce le oferă jungla – animale, fructe şi plante de tot felul. Am gustat şi eu dintr-o plantă de-a lor. Au spus că-mi dă energie şi aşa a fost”, povesteşte Radu despre viaţa din ultimele frontiere ale sălbăticiei.
În Ecuador, a simţit pe pielea lui şi ce înseamnă să ai rău de junglă.
„Am râs când m-au întrebat localnicii dacă am pastile pentru aşa ceva. Dar când mergi sute de kilometri pe acelaşi drum şi nu vezi în jurul tău decât junglă, zău că o iei razna. Te apucă ameţeala dintr-odată. Am văzut jungla de atâtea ori la televizor, dar în realitate e total diferită!”, s-a convins Radu.
Aventura continuă!
Dacă ar petrece toată viaţa în America de Sud, este sigur că în fiecare zi l-ar surprinde ceva. Din
Venezuela, s-a întors cu fotografii de la Marea Caraibilor. Insulele, stâncile şi recifele i-au părut incredibile. Într-o zi de plajă pe Insula Larga a văzut cei mai frumoşi peşti de pe Pământ.
„E fantastic să înoţi printre ei. Îi ştiam doar din documentare. În apa de 3 metri poţi să vezi tot ce mişcă pe fundul mării. De parcă ai fi într-un acvariu”, mai spune hunedoreanul.
Îi vine greu să descrie în cuvinte toată splendoarea locurilor prin care a trecut. Limbajul liniar nu crede că încape pe deplin într-un asemenea tablou. Mai bine lasă fotografiile să vorbească.
La 15.000 de kilometri de casă, Radu Târnăcop spune că a avut parte de călătoria vieţii lui. O călătorie a inimii şi a sufletului – pe care vrea s-o scrie într-o carte. Împreună cu poveşti din experienţa lui de voluntar. Că la urma urmei, voluntariatul îl plimbă prin lume de 9 ani. A văzut deja 60 de ţări de pe trei continente. Iar aventura lui continuă!