Se întâmpla acum 70 de ani la mina Petrila. Şef-monteurul trimis de Hitler a fost plătit de ruşi în slănină

Un puţ minier unic în Europa, de la Mina Petrila, ar putea fi salvat de la demolare, alături de o altă clădire de valoare istorică. Puţul Centru are o istorie absolut fascinantă şi a fost dat în funcţiune în 1946. De atunci funcţionează continuu, fără schimbarea vreunei piese.

Istoria Minei Petrila, care a început să funcţioneze în anul 1867, ar putea fi slavată. Măcar pentru o parte din ea există un studiu de prefezabilitate, întocmit de Fundaţia Culturală Condiţia Română împreună cu un grup de studenţi francezi, care a fost discutat şi aprobat de Consiliul Local Petrila şi urmează să fie propus Ministerului Economiei.

„Studiul de prefezabilitate prevede ca o parte a clădirilor din  incinta minei Petrila care sunt de patrimoniu sau au valoare istorică şi culturală să fie transformate în muzeu. De asemenea, o altă parte a clădirilor ar urma să fie preluate de Primărie pentru a le putea concesiona către diverse firme ce doresc să desfăşoare activităţi de producţie sau servicii”, a declarat Vasilică Jurca, viceprimarul oraşului Petrila.

Clădirile de pe actuala platformă minieră pe care iniţiatorii studiului ar dori să le salveze datorită potenţialului lor istoric sunt  vechile ateliere mecanice, unde se găsesc utilaje de la 1800, precum şi Puţul Centru, care are o istorie fascinantă.

Istoria construită pe platforma minieră

Puţul Centru al Minei Petrila a fost construit de nemţi începând din 1943. De partea electrică s-au ocupat cei de la Siemens Berlin, iar partea mecanică a fost asigurată de firma Demag. Era acea perioadă tulbure, a războiului, când huila era o resursă importantă şi nicidecum marginală, cum este considerată în prezent. Istoria construcţiei este strânsă între coperţile unui dosar care păstrează corespondenţa vremii şi care poate face o imagine amănunţită a fiecărei etape. Un dosar ajuns acum la actualul director al EM Petrila, Constantin Jujan, cel care a studiat în amănunţime istoria incedibilă a construcţiei începută în anul 1943, când aici a fost detaşat „monteurul – şef” Iosif Drexler.  Era plătit cu 4,50  lei pe ora de lucru, avea o indemnizaţie de 1.400 de lei pentru deplasare, cât şi locuinţa, iluminatul şi înclăzirea asigurată. Pentru venirea lui în ţară chiar şi Comandamentul Militar şi-a dat acceptul, arată arhiva vremii, pentru că vremurile o impuneau. Drexler era extrem de apreciat de partea română şi, aşa cum o să vedem, a fost considerat de neînlocuit. În data de 18 noiembrie 1943 s-a început montarea maşinii de extracţie a Puţului Centru, acelaşi puţ care funcţionează şi la ora actuală. Lucrurile au mers ca la carte, conform proiectului, până în 1944 când Drexler este luat prizonier şi internat într-un lagăr din zona Haţegului. Într-o notă din octombrie 1944 se arată că nu se poate continua lucrarea fiindcă acesta a fost internat în lagăr, iar autorităţile române fac tot posibilul să-l elibereze.

„Lucrările de montare şi punere în funcţiune a maşinei de extracţie de la Puţul Central au fost întrerupte şi nu se pot continua şi termina din cauză că monteurul şef, delegat de furnizor (firma Siemens din Berlin) a fost internat în lagăr, fiind cetăţean german. Având în vedere că că terminarea montării şi punerei în funcţiune a maşinei de extracţie este de o importanţă mare pentru asigurarea producţiei de am rugat (…) să se intervină pentru rechiziţionarea Domnului Drexler pentru executarea acestei lucrări”, se arată în adresa trimisă în octombrie 1944 către Comandamentul Militar al Societăţii Petroşani, cu precizarea că am respectat ortografia vremii.

Românii au continuat lucrarea. Drexler răsplătit în slănină!

Demersurile au eşuat, în ciuda faptului că, aşa cum arătam, Iosif Drexler era considerat absolut necesar pentru lucrarea începută în urmă cu un an. Iar partea română a fost nevoită să continue execuţia cu forţe proprii, conform unor adrese care datează din 1945. Drexler a rămas în lagăr, iar în 1946 a trimis conducerii societăţii din Petroşani o carte poştală pentru a mulţumi că i s-a returnat trusa de scule, dar şi pentru cele 3 kilograme de slănină primite! Puţul Centrua  avut de-a lungul vremii diverse denumiri, fiind „botezat” la un moment dat chiar Ana Pauker. Pentru el se zbat acum cei ce doresc să salveze istoria Minei Petrila.

„Este păcat pentru Puţul Centru să fie demolat, pentru că are valoare şi datorită unicităţii instalaţiei de extracţie, unică în Europa. Funcţionează din 30 iulie 1946 încontinuu”, a declarat Constantin Jujan, directorul EM Petrila. Acesta a explicat că o parte a clădirilor, care merită salvate, pot fi date Primăriei Petrila prin hotărâre de Guvern.