Sărbătoarea noastră, a tuturor, Ziua Națională a României, a făcut din Deva un tablou în care frigul și umezeala au dispărut în planul doi, făcând loc bucuriei oamenilor de a fi împreună. O sărbătoare simplă și liniștită
În ciuda ploii, parcă încăpățânată în a alunga devenii pe la casele lor, în preajma unui vin fiert, sărbătoarea tuturor românilor a avut momentele ei de frumusețe în centrul urbei, în preajma Primăriei și, apoi, pe dramul de bulevard unde a avut loc tradiționala defilare.
Din fericire, după cântul dăruit al corului condus de profesorul Gelu Onțanu Crăciun și slujba diriguită de episcopul Devei și Hunedoarei, Gurie, discursurile oficialilor au fost scurte și așezate. Pentru că marea majoritate a devenilor se așezase demult, puțin rebegită de umezeală și frig, în așteptarea paradei. O paradă a oamenilor buni și frumoși din armată, poliție, jandarmerie, cu pompieri și conductori de câini de salvare, salvamontiști și voluntari ai Crucii Roșii, copii de ispravă purtând, cu eleganță, costume populare de neuitat. Împotriva vremii câinoase s-au ridicat zâmbetele oamenilor bucuroși că se întâmplă această mare zi a românilor, chiar în fața lor, chiar pentru ei.
Unic în emoția sa a fost momentul în care modestul învățător de la Bulzeștii de Sus, Acxente Leucian, a primit, în fața tuturor, decorația ce i-a revenit din partea președintelui României, „în semn de înaltă apreciere pentru întreaga sa carieră închinată şcolii româneşti, pentru dăruirea cu totul excepţională de care a dat dovadă în susţinerea actului de educaţie la nivel preuniversitar”.
În acest preaplin de emoție al zilei, cuvintele nu-și au mare rost, astfel încât mai bine lăsăm imaginile să vorbească despre bucuria devenilor în Ziua Națională a României.
