Peştera Bolii, monumentul naturii de lângă Petroşani, are un cântec special compus pentru ea. Un cântec al trupei Arhaic, ce beneficiază şi de un videoclip, practic bucăţi dintr-un folm realizat de Asociaţia Petruaqua Petroşani, cusodele peşterii.
„Cântec pentru Peştera Bolii” este cea mai nouă piesă a trupei Arhaic, care a concertat în peşteră şi s-a îndrăgostit iremediabil de acest monument natural săpat în stâncă în decursul veacurilor de Pârâul Jupâneasa. Piesa, care inspiră la meditaţie, la descoperirea frumosului de lângă noi şi la visare, face parte din proiectul muzical ARHAIC SEMISIMFONIC, al trupei Arhaic. Este un adevărat omagiu adus eacetsei peşteri care, graţie unor oameni inimoşi, iubitori ai naturii, şi-a recăpătat strălucirea de altă dată şi atarge din nou turiştii prin spectaculozitatea ei.
Peştera Bolii aparţine ariei protejate a Parcului Natural Grădiştea Muncelului- Cioclovina cuprinzând 8 rezervaţii şi monumente ale naturii, dar şi monumente istorice precum:Cetatea Dacică Bolii sau Castrul de a Crivadia. Că rezervaţii şi monumente naturale trebuie amintite şi : Complexul carstic Ponorici- Cioclovina(Peştera Valea Stânii), Cheia şi Peştera Sură Mare, Peştera Tecuri, fâneţele Pui, locul fosolifer Ohabă Ponor, Cheile Crivadiei şi dealul şi Peştera Bolii. Datorită golului subteran generos din interiorul grotei, germanii au ales filmarea câtorva scene pentru documentarul „Legendă Nibelungilor”
Peştera Bolii este declarată rezervaţie naturală, intrarea fiind făcută pe sub o arcadă ce are înălţimea de 46 de metri. Obiectivul turistic se găseşte la numai 150 de metri de drumul naţional Petroşani – Haţeg. Suprafaţa peşterii este de 10 hectare, în interiorul ei s-au descoperit materiale ceramice neolitice şi eneolitice, iar aici au fost identificate şi două specii de lilieci. Practic, peștera începe acolo unde Pârâul Jupâneasa se pierde în pachetul de calcarele jurasice printr-un portal spectaculos de 20 m la baza și 10 m înălțime. Galeria principală a peșterii este în general de mari dimensiuni, pe alocuri lărgindu-se în adevarate săli spațioase. Încă din perioada interbelică, în cea mai mare sală a peșterii au fost organizate concerte muzicale. Sala a fost denumită Sala de concert și dans ca urmare a acusticii deosebite. Prin anii ´60 peștera a fost amenajată cu poduri de trecere peste pârâu dar ele au fost distruse în timp. Peștera a fost abandonată până când speologii locali de la Asociația PETRO-AQUA, au trecut la ecologizarea şi reamenajarea ei. Au fost montate podețe care ușurează parcurgerea întregului gol subteran fără pericol, au fost amenajat iluminatul, iar sala de concert şi dans şi-a redobândit utilitatea.
Legenda aurului blestemat
Ca orice loc de legendă, de numele Peşterii Bolii se leagă poveşti despre comorile blestemate ascunse în măruintaiele pământului. Astfel, bătrânii povestesc că în muntele în care apa a sculptat Peştera Bolii se găseşte o comoară ascunsă de daci pentru a nu cădea în mâna romanilor şi care este protejată de un crunt blestem. Locul nu îl cunoaşte nimeni, că sigur s-ar fi găsit vreun curajos să înfrunte blestemul comorii, iar localnicii spun că şi cei care, în timp, au găsit carele cu aur dacic nu s-au mai întors în lumea asta ca să le arate locul. Iar vârstinii spun tuturor legenda comorii din Peştera Bolii, pentru ca şi generaţiile următoare să ducă poveştile mai departe. În ungherele muntelui ar fi ascuns aur acolo de cea mai bună calitate, povstesc bătrânii, dar nimeni nu îl găseşte. Copilul unui localnic ar fi plecat într-o zi după comoară. Vroia să ia atât aur cât să-şi ia doi boi, da nălucile care apără peştera şi comoara erau să-l omoare. SBăiatul ar fi găsit locul unde este ascuns aurul şi, ca să ştie unde să se întoarcă şi-ar fi lăsat aghiotantul acolo, iar el s-a dus în cătun după ajutoare. Când s-a întors, n-a mai dat de aghiotant şi locul unde era comoara s-a schimbat. A mai găsit o doar coadă de topor lângă o cioată, unde făcuse semn să ştie poteca până la comoară. S-a rătăcit, deşi ştia drumul ca în palmă şi abia după o săptămână a ajuns acasă, bolnav şi înfometat. Mai mult, din moşi-strămoşi se spune că Peştera Bolii nu e nici pe departe aşa cum o văd ochii noştri neiniţiaţi. Cândva copii, bătrânii de acum au aflat de la bunicii lor că în peşteră sunt pasaje secrete, pereţii se deschid, iar dincolo de galeriile subterane se găsesc comorile ascunse de daci.
