În apropierea Călanului, pădurile întunecoase, care ocupă de secole ţinutul deluros de la poalele Munţilor Orăştiei, au păstrat o mulţime de vestige istorice antice şi medievale. Cea mai faimoasă dintre ele este uriaşa carieră de piatră de la Măgura Călanului, un loc istoric mai puţin cercetat de arheologi şi greu de găsit de turiştii care se aventurează pe drumurile forestiere din zonă.
În Antichitate, potrivit unor istorici, peste 20.000 de metri cubi de piatră au fost extraşi de aici pentru a fi folosiţi la construcţia faimoaselor cetăţi dacice Sarmizegetusa Regia, Costeşti, Piatra Roşie, Băniţa sau Căpâlna, unele dintre ele aflate la peste 50 de kilometri în munţi. Blocurile de calcar tăiate şi şlefuite la Măgura Călanului compuneau zidurile puternice ale cetăţilor dacice ori au fost folosite la înzestrarea aşezărilor cu terase, turnuri, trepte, drumuri pavate şi sanctuare.
„Apariţia centrului de putere din Munţii Şureanu, cândva în prima jumătate a sec. I î.Hr., a marcat apogeul civilizaţiei dacice. Aici se va afla inima Regatului Dac, rezultat din unirea mai multor comunităţi şi formaţiuni mai mici. Cariera a funcţionat probabil pe toată perioada existenţei acestui centru de putere până la cucerirea romană, la începutul secolului al II-lea d.Hr. (poate cu scurte pauze, în perioadele mai tensionate). În preajma sa au apărut cartiere de pietrari, s-au dezvoltat căi de transport, a înflorit o aşezare meşteşugărească. S-a creat şi perfecţionat o breaslă, s-a dezvoltat un meşteşug. Construirea cetăţilor a implicat efortul mai multor generaţii, mai cu seamă că sunt atestate faze, refaceri, modificări la toate aceste cetăţi, pe toată durata de funcţionare a Regatului Dac. Toate acestea demonstrează existenţa unui sistem de exploatare, transport şi utilizarea a pietrei bine organizat şi supravegheat de o autoritate centrală capabilă să impună punerea în execuţie pe parcursului a circa 150 de ani”, arată cercetătorii Institutului Geologic al României, pe site-ul magura-călanului.ro.
Cariera şi-a încetat activitatea după războaiele daco-romane de la începutul secolului al doilea. A rămas abandonată, iar pădurea a acoperit-o. Rămăşiţele exploatării antice şi ale unor terase şi drumuri construite de daci, împânzesc văile, iar unii arheologi au solicitat Direcţiei Judeţene de Cultură Hunedoara clasarea zonei ca monument istoric, pentru a fi mai bine protejată.
De la Măgura Călanului, pădurea se întinde spre mariginile satelor Sântamaria de Piatră, Petreni şi Totia din lunca Streiului şi spre Jeledinţi şi Măgura, spre Orăştie, înghiţind rămăşiţele altor aşezări dacice, romane şi medievale care au fost mai puţin cercetate.
Printre ele se numără şi fostul sat Pădureni, care păstrează fundaţiile mai multor case de piatră vechi de secole şi ruinele unor aşezăminte religioase. În apropierea sa, au fost descoperite vestigii din neolitic, morminte dacice şi urme ale unor construcţii romane.
