19.6 C
Deva
sâmbătă, iulie 13, 2024

(VIDEO) Certej 1971. Cinci decenii de la marea catastrofă minieră

Sâmbătă, 30 octombrie, se împlinesc 50 de ani de la dezastrul de la Certej, catastrofa din 1971 în care au murit cel puţin 89 de oameni.

Atunci, barajul iazului de decantare a reziduurilor miniere a cedat, iar aproape 300.000 cubi de steril s-au prăvălit peste comună, înghiţind, în câteva minte, zeci de gospodării.

„În dimineaţa de 30 octombrie 1971, în jurul orei 5.00 s-a rupt barajul iazului de steril al Exploatării miniere şi, împreună cu apa, a pornit în avalanşe inundând o parte din comună, pe o porţiune de 4 – 5 kilometri. Avalanşa de mâl şi apă a distrus şase blocuri care erau situate în aval de iaz la o distanţă de circa 500 de metri, iar alte două blocuri au fost numai avariate, fiind protejate de un baraj format în faţa lor din copacii şi blocurile antrenate de avalanşa care a durat circa 20 de minute”, informa procurorul şef adjunct Alexandru Oprean, de la Procuratura Judeţeană Hunedoara, cel care a instrumentat dosarul „Certej 1971”.

La jumătate de secol de la catastrofa din toamna anului 1971, satul Certeju de Sus din Hunedoara a rămas împânzit de ruine minelor Certej şi Coranda, în timp ce vechiul iaz de steril al Certejului a fost cucerit de natură. Alte două foste iazuri de decantare înfiinţate în deceniile trecute în vecinătatea aşezării nu mai sunt folosite şi se află într-o stare avansată de eroziune.

Activitatea minieră din ţinutul bogat în zăcăminte de aur, argint, minereuri complexe şi metale preţioase s-a încheiat la mijlocul anilor 2000, după aproape trei secole în care s-a derulat fără întrerupere. Au rămas terenuri neecologizate, clădiri miniere închise şi galerii de mină ruinate sau blindate. Statuia unui miner, vandalizată, veghează în centrul localităţii, deasupra blocurilor construite în anii ´70 pentru sutele de familii de mineri aduse în zonă.

De ce s-a rupt digul iazului de steril

În 1971, imediat după catastrofă, o comisie guvernamentală şi Procuratura judeţului Hunedoara au cercetat împrejurările prioducerii catastrofei de la Certej. Nu au fost găsiţi vinovaţi, la capătul unei anchete care a durat aproape doi ani, evenimentul tragic fiind considerat unul neprevăzut. Ancheta s-a derulat însă minuţios, pentru a putea preveni alte astfel de tragedii, într-o ţară cu numeroase iazuri de decantare şi halde miniere aflate în situaţii asemănătoare. Mai multe scenarii au fost luate în discuţie de anchetatori, cu privire la cauzele care au produs catastrofa din 30 octombrie 1971.

„Ipoteza care stă la baza evenimentului produs, admisă aproape unanim de specialişti şi însuşită şi de către comisia guvernamentală, constă în pierderea în timp a stabilităţii masivului de steril, pe una din laturile decantorului, sub împingerea motivă a materialului din spate, datorită creşterii peste limita critică de înălţime, provocând ruperea masivului şi aluvionarea cantităţii de 250.000 – 300.000 de metri cubi de material decantat”, se arată în dosarul Certej 1971.

Acest lucru a fost explicat de specialişti prin faptul că între iazul decantor ce a funcţionat în perioada 1936 – 1942 şi cel dintre 1956 şi 1971 a rezultat o zonă de înfrăţire cu depuneri complet diferite privind gradul de umiditate, tasare şi granulaţie, ceea ce a permis o zonă care favoriza alunecarea. Până în 1960, materialul decantat a rezultat din minereu proaspăt extras, cu o granulaţie mai mare (aur şi argint), iar din 1960 s-a exploatat şi flotat minereu complex rezultat din rambleierea locurilor vechi cu o granulaţie mai mică.

„Acest lucru a determinat un grad diferit de permeabilitate a apei, favorizând o reducere substanţială şi prezentă a plajei ce a contribuit la formarea unor oglinzi de alunecare, conducând la o rezistenţă mai mică pe talpa decantorului, care sub influenţa greutăţii masei depozitate a provocat alunecarea”, arătau anchetatorii, din dosarul Certej 1971.

Avaria a avut următoarele faze, susţineau anchetatorii: desprinderea pe oglinda de alunecare a depozitului, împingerea masivului din spate, scurgerea apei din iaz care a lovit cu forţă clădirile din faţă. „Evoluţia evenimentului a avut loc în timp scurt, maximum 10 – 15 minute, fiind însoţit de zgomote puternice, iar în momentul în care a fost prins transformatorul de 6 KW, apa a provocat o explozie”, se arăta în dosar.

Potrivit anchetatorilor, factorii care au cauzat catastrofa au fost granulaţia diferită a materialelor acumulate în iazul de steril; gradul foarte încet de sedimentare a sterilului şi de limpezire a apei, neconcordanţa între producţia de 400 de tone pe zi şi suprafaţa redusă a decantorului, de circa două hectare; micşorarea traptată a plajei care a condus la îngustarea bazei solide pe care se sprijină digurile anuale şi scăderea rezistenţei lor; alimentarea posibilă cu apă a straturilor interioare, datorită unor sonde abandonate.

„Deşi aceşti factori au fost cunoscuţi, nu s-au luat măsuri, deoarece după regulamentul de exploatare a iazurilor, existent, această problemă nu s-a pus, iar după instrucţiunile nr. 1093 din 31 XII.1970 ale Ministerului Industriei şi Geologiei, iazul ar fi trebuit în mod practic să fie scos din exploatare”, se arăta în dosar.

Ruperea decantorului ar fi fost considerată un accident grav, dacă nu ar fi avut loc în aval de locuinţe şi clădiri, lucru care a determinat pierderea vieţilor omeneşti. În situaţia din 30 octombrie 1971 avaria a fost considerată catastrofă cu urmări deosebit de grave.

„Specialiştii apreciază că iazul a fost incorect amplasat, incorect proiectat, incorect construit şi incorect exploatat”, arătau anchetatorii. În anii ´50, iazul de la Certej fusese amenajat fără autoriaţii de construcţie, unde au decis şefii Ministerului Afacerilor Interne, în subordinea căruia se afla exploatarea Certej.

Intrarea în mină. Foto: Daniel Guţă. ADEVĂRUL

De asemenea, cu cinci ani înaintea catastrofei, digul iazului se mai rupsese o dată, dar fără a face victime. Fiind iarnă, sterilul era îngheţat astfel că prăvălirea unui volum mare nu a putut avea loc.

După tragedia din 1971, mina a continuat să funcţioneze până în 2006, când statul român a renunţat la exploatare.

Știri Similare

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Stai conectat

17,116FaniÎmi place
110CititoriConectați-vă
7,410AbonațiAbonați-vă
spot_img
spot_img

Știri Recente

/*ADNOW*/