- În urmă cu cinci ani, gara municipiului Brad a fost restaurată, însă reparațiile au cuprins doar exterioarele, câteva încăperi și acoperișul. Restul spațiilor au rămas într-o stare dezolantă.
Gara, considerată cea mai frumoasă clădire din municipiul Brad, a ajuns după 1990 imaginea decăderii centrului industrial. Fusese construită la sfârșitul secolului al XIX-lea și inaugurată în 1896, odată cu calea ferată Brad – Sântana (Arad) și a devenit în deceniile următoare un pilon al transportului de călători și de marfă de pe valea Crișului Alb.
În deceniile de comunism, prin gara de epocă a municipiului Brad treceau vagoanele cu călători de pe ruta Brad – Arad, pline cu muncitori, navetiști sosiți din satele apropiate la uzinele și minele de la întreprinderii Gura Barza.
În gară ajungeau numeroșii elevi din satele „țării Zarandului” care învățai la liceul din Brad, înființat la mijlocul secolului al XIX-lea.
O mulțime de ilustrate de epocă care înfățișau orașul Brad aveau în prim-plan gara acestuia.
În gara din Brad, pe calea ferată îngustă clădită în 1907, ajungeau nenumăratele vagoane de minereu metalic transportate de la uzinele și minele de la Gura Barza la Brad, pentru a continua apoi drumul spre alte uzine din România, și mocănițele (locomotivele cu abur) care transportau cărbunele extras de la mina Țebea, necesar uzinei electrice din Crișcior.
În decembrie 1987, la aproape jumătate de deceniu de la începerea lucrărilor, a fost inaugurată și calea ferată Deva – Brad, care traversa Munții Metaliferi, iar gara municipiului Brad devenea și mai animată.
Calea ferată construită cu mari eforturi a funcționat pe întreg traseul ei de 36 de kilometri doar până în 1997, când o alunecare de teren i-a pecetluit soarta (video).
Minele și uzinele s-au închis, școlile s-au împuținat, iar gara de epocă din Brad a devenit tot mai pustie.
„În anii ‘90, aceste peroane erau pline de muncitori și navetiști, iar toate clădirile din jurul ei, vechi și ele de peste un secol, erau în funcțiune. Depoul, remiza și clădirea unde erau angajații acesteia erau îngrijite. Acum, trenurile mai pleacă de două ori pe zi din Brad spre Arad, mai mult goale, iar trenul care circula sâmbăta a fost scos, din lipsă de călători”, spune un fost angajat al gării.
Văzută de la distanță, gara municipiului Brad pare să își fi regăsit strălucirea din trecut. În 2016, a intrat în reparații capitale, însă lucrările au cuprins doar fațadele și acoperișul acesteia.
Unii localnici povestesc că în timpul lucrărilor, un tavan s-a prăbușit sub greutatea muncitorilor. Gara a rămas închisă, în timp ce plafoanele sale au continuat să se degradeze, iar găurile din tavan să se extindă.
În afară de vreo două-trei camere, cele mai multe dintre spațiile clădirii au rămas nefolosite. Unii localnici se tem că dacă nu vor fi luate măsuri, gara zugrăvită în galben va avea soarta anexelor sale. În imediata vecinătate a sa, clădirea anexă a remizei s-a prăbușit.
Peste liniile ferate, clădirea remizei este ruinată și plină de gunoaie, iar singura utilitate care i-a fost găsită este ca depozit de fân. O altă clădire de epocă a depoului s-a prăbușit și ea în mare parte.
Unii localnici au solicitat reabilitarea anexelor gării, însă odată cu trecerea timpului, în lipsa măsurilor, intervențiile propuse par tot mai dificile.
