Bunila oferă oaspeților săi un peisaj autentic al Ținutului Pădurenilor.
Comuna Bunila, aflată la circa 30 de municipiul Hunedoara, în Ţinutul Pădurenilor, s-a depopulat de-a lungul ultimelor decenii. Uliţele sale înzăpezite sunt aproape pustii în aceste zile de ianuarie. Printre numeroasele case părăsite, călătorii mai găsesc câte un cămin cu încăperile luminate şi cu hornurile fumegânde. Din câteva curţi se aud lătrând câini, însă pe drum oamenii şi maşinile îşi fac apariţia rar. Casele vechi din lemn, cu fundaţii de piatră şi marmură, cu rugi împodobite la poartă şi acoperişuri îngreunate de zăpadă, oferă autenticitate aşezării izolate din Ţinutul Pădurenilor, căreia ninsorile i-au sporit frumuseţea.
În urmă cu jumătate de secol, aproape 1.500 de oameni trăiau în comuna de la poalele Munţilor Poiana Ruscă, cu satele Bunila, Alun, Poieniţa Voinii, Vadu Dobrii (înşirate pe dealuri înconjurate de păduri) şi Cernişoara Florese (în valea râului Văleriţa).
Drumurile anevoioase de creastă, închiderea exploatărilor miniere şi a carierelor de piatră şi marmură din zonă, îmbătrânirea populaţiei şi plecarea familiilor spre Hunedoara au făcut ca în prezent comuna să mai numere circa 300 de localnici. Iarna, numărul celor care rămân în satele din zonă este şi mai mic, mulţi dintre ei preferând să îşi încuie gospodăriile şi să se mute pentru câteva luni „la oraş”.