- Sasul (germanul) Johann Henning a trăit aproape patru decenii în Germania, după ce a fugit din România la începutul anilor ’80. De câțiva ani a revenit în satul Romos din Hunedoara, unde a existat o comunitate săsească numeroasă, dar acum mai sunt câteva familii. Neamțul a renovat casa părintească și spune că aici îi este mult mai bine decât în Germania. Chiriile, utilitățile și prețurile la combustibil și alimente l-au convins că nu mai e de stat în Germania, spune el, iar aici se bucură că și-a putut renova casa părintească și are pivnița și cămările pline cu legume din propria grădină.
După mai mult de trei decenii petrecute în Germania, la scurt timp după ce a ieșit la pensie, germanul Johann Henning a revenit în România, pentru a-și continua viața în locul său natal, satul Romos din Hunedoara.
Etnicul german, membru în comunitatea sașilor care numără mai puțin de 20 de oameni în satul Romos din Hunedoara, a părăsit România în 1982.
„Am trecut ilegal frontiera de vest a României, în Iugoslavia. După ce am stat în închisoare, vreo 15 zile, în țara vecină, mi-am putut continua drumul spre Germania, unde am rămas până în urmă cu cinci ani. Am lucrat acolo într-o termocentrală, iar după pensionare am revenit în satul meu natal, Romos”, povestește germanul.
Pentru că a fugit din România în anii ’80, regimul comunist i-a retras lui Johann Henning cetățenia română.
Pensionarul spune însă că lui și soției sale le este mult mai bine în România, la Romos, unde a renovat casa moștenită de la părinți.
„Aici este mult mai bine ca în Germania, unde locuiam la bloc într-un apartament de 80 de metri pătrați și plăteam chirie. Aici trăim într-o casă de aproape 300 de metri pătrați, plus o grădină. Mâncăm bio din grădina noastră, cartofi, roșii, ceapă, ardei și tot ce ne punem. Avem cămările pline, pivnița plină, așa că nu avea rost să stăm în Germania să cumpărăm tot”, spune Johann.
Johann primește pensie de la statul german, unde a muncit peste 30 de ani, iar veniturile îi ajung pentru un trai mulțumitor.
În Germania, spune el, o mare parte din bani i-ar fi folosit la plata chiriei – care a tot crescut de-a lungul anilor, până la aproape 1.000 de euro – și pentru achitarea utilităților, tot mai costisitoare.
