[box border=”full”]
Dincolo de războiul clasic, dus din tranşee cu soldaţi şi arme sofisticate, orice victorie răsunătoare s-a bazat pe informaţie, obţinută de spioni pe un altfel de front, neconvenţional, cel al „războiului secret”. Sunt, deja, notorii în istorie numele unor aşi ai spionajului, precum: colonelul Redl, în Austria; Mata Hari, în Franţa şi Germania; Richard Sorge, în Uniunea Sovietică şi Japonia. Unul dintre celebrii şi cei mai controversaţi agenţi secreţi din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial – Arthur Albert Tester, supranumit „Insensibilul”, şi-a avut, la un moment dat, reşedinţa în judeţul Hunedoara, nu departe de Deva, servind atât cauza nemţilor, cât şi a Aliaţilor. Cine a fost Tester şi ce îl va fi adus pe meleagurile hunedorene? Sunt întrebări la care vom încerca să găsim răspunsuri în cele ce urmează.[/box]
Tinereţea. Premiant la şcoala vieţii
Potrivit cercetărilor de arhivă întreprinse de istoricii francezi, Arthur Albert Tester a văzut lumina zilei în Stuttgart, la 23 august 1895. Tatăl său, Fred Tester, era evreu britanic şi îndeplinea funcţia de consul al Angliei. A urmat studii de actorie, drept şi economie. Anii de tinereţe i-au rezervat traumatizantul travaliu al Primului Război Mondial, pe care Tester l-a petrecut în Germania, ca actor al unui teatru ambulant, ce oferea reprezentaţii răniţilor din spitalele de campanie. După război, s-a căsătorit cu o fermecătoare nemţoaică, cu care a avut patru copii. Dar, mariajul lor nu a rezistat decât şase ani. Datorită situaţiei materiale foarte bune pe care o avea, legea i-a încredinţat copiii spre creştere lui Tester. La scurta vreme, s-a recăsătorit cu o balerină berlineză.
În slujba Fuhrer-ului la Londra
În anii tulburi de după război, Tester se lansează în afaceri, prosperând datorită lipsei de scrupule şi spiritului abil. De asemenea, intră în contact cu viitorii corifei ai mişcării naţional-socialismului german, care îl finanţează pentru a se infiltra în serviciile de contrainformaţii britanice. Astfel, în anul 1925, pleacă la Londra, dobândind cetăţenia britanică. Chiar dacă îşi deschisese un birou de avocatură, din spatele acestui paravan, „doctor Tester” mânuia din umbră o serie de speculaţii comerciale şi financiare. Bogăţia acumulată l-a propulsat direct pe firmamentul protipendadei londoneze.
A ştiut să-şi ţese legături în rândul elitei britanice a vremii, iar pe unii dintre importanţii vremii i-a şi „împrumutat” cu bani, avându-i astfel la mână. Încă din anii ’30, serviciile britanice au remarcat colaborarea lui Arthur Tester cu liderul fasciştilor englezi, Oswald Mosley, pe care îl finanţa cu fonduri provenite de la Alfred Rosenberg. La un moment dat, Tester a fost atacat de întreaga presă engleză pentru activitatea pronazistă şi acuzat că ar primi bani de la Ministerul german al Propagandei. Criza mediatică a avut oarecare ecou în Parlamentul britanic, iar Scotland Yard l-a luat în vizor pe Tester, fără a obţine dovezi concrete. Dar, din câte se pare, atunci s-au pus bazele viitoarei colaborări dintre abilul afacerist şi Intelligence Service, ceea ce-i contura dublul joc pe scena spionajului european.
„Lucynda” emite din larg
În 1938, cumpăra un impozant iaht de lux – „Lucynda”, navă cu un deplasament de 588 tone. La bordul acestui vas de croazieră, bancherul Tester oferea recepţii şi petreceri mondene, la care luau parte membrii aristocraţiei engleze, oameni politici, diplomaţi din societatea londoneză. Cu aceste ocazii, „Lucynda” ridica ancora din portul Londrei, navigând în largul apelor teritoriale germane, unde puternicul radio-emiţător de la bord transmitea date serviciilor secrete ale Gemaniei.
Exit englez. Relocare la Atena
În ajunul izbucnirii celui de-Al Doilea Război Mondial, reputaţia filogermană a lui Arthur Tester îl va aduce în imposibilitatea de a mai rămâne în Anglia. Într-o zi de august a lui 1939, bancherul Tester părăsea andocamentele de la Portsmouth, împreună cu familia sa, la bordul navei „Lucynda”, cu destinaţia Grecia. S-a stabilit într-o vilă somptuoasă din Atena. La această nouă reşedinţă, primea corespondenţa venită din Albania, Bulgaria şi România. În fiecare week-end, ieşea cu iahtul în largul Mediteranei, emiţând în eter lungi mesaje codificate. A avut dese întâlniri cu oameni de afaceri germani, englezi şi belgieni, angrenaţi în profiturile de pe urma comerţului cu efecte militare, în plin război.
A iubit-o pe Elena Lupescu înaintea lui Carol al II-lea
Activitatea lui Arthur Tester în zona balcanică înregistrează o nouă etapă, în anul 1940, când părăseşte Grecia cu paşaport britanic şi vine în România. Locuieşte împreună cu familia, la Bucureşti, într-o vilă confortabilă. Cunoscându-i-se reputaţia, este supravegheat permanent de serviciile române de contrainformaţii, mai cu seamă că ginerele său, avocatul Ghibaldan, lucra în slujba Intelligence Service-ului.
România nu-i era cu totul străină lui Tester. Mai fusese aici, în 1933, când, prin mijlocirea afaceristului Marcel Leiba, a cunoscut-o pe fiica unor comercianţi evrei, Lola Stroe Lupescu, de care s-a îndrăgostit. Din câte se pare, Tester a iscat un scandal, determinând-o pe Lola să divorţeze de soţul ei şi să plece la Londra, unde Arthur Tester a prezentat-o ca fiind Elena Lupescu, viitoarea iubită a lui Carol al II-lea!
Primele achiziţii la Deva şi Mintia
Pe fondul legislaţiei antievreieşti, Tester a profitat din plin. A achiziţionat pachete majoritare de acţiuni ale întreprinderilor „Filderman”, „Apretura”, „Herdan”. De asemenea, a cumpărat Banca de Depozite şi Scont. S-a asociat grupului financiar german patronat de Alfred Schommer, care se intitula „Comisarul Reichului pentru petrol”, urmărind să preia controlul Societăţii petroliere cu capital englez „Steaua Română”.
În anii ’40, Tester devine coproprietar al Fabricii de mezeluri „Külke“ din Deva, principala furnizoare de conserve pentru armatele română, italiană şi germană. Tot în acea perioadă, preia concesiunea asupra unui vechi palat în Mintia, pe malul Mureşului.
În mediul bucureştean, colaborează cu maiorul Waldemar Gregory, principalul reprezentant al „Geheimdienst”, una din principalele agenţii germane de spionaj. Pe atari coordonate, are o serie de contacte cu Joachim von Ribbentrop şi Manfred von Killinger.
Hitler dă mână liberă
La 17 iunie 1941, Arthur Tester era chemat la Berlin, unde potrivit unui raport al Corpului Detectivilor, „a fost primit în audienţă de cancelar“. Din acel moment, faptele din umbră ale acestui personaj pe teritoriul României au avut libertate deplină de acţiune.
Revenit la Bucureşti, Tester a acţionat cu insistenţă pentru a cultiva impresia că ar avea „misiuni exprese în favoarea Angliei!“. A intrat repede în atenţia lui Mihai Antonescu, cu care a avut repetate întâlniri, pe parcursul cărora au discutat subiecte de interes major: relaţiile pe care liderii partidelor politice din România le aveau în statele occidentale prin legaţiile ţărilor membre din Bucureşti, evoluţia războiului şi rolul ţării noastre în cadrul acestuia, salvarea evreilor de la „soluţia finală“, aspecte economice conexe domeniului petrolier ş.a.
În anul 1941, directorul Serviciului Special de Informaţii, Eugen Cristescu, avea deja dovezi certe că Arthur Tester se afla în atenţia discretă a agenţiilor britanice şi americane. Pe parcursul unei întâlniri dintre cei doi, Tester a reuşit să-i câştige încrederea, insinuând că serveşte interesele Aliaţilor. În sprijinul acestei afirmaţii, veneau şi relaţiile înfiripate de Tester cu: Clark R. Percy, director al unei fabrici de cabluri; Arthur Patrick Forbes, ataşat aerian al Angliei şi Walter Duranty, ziarist britanic, toţi trei, cunoscuţi agenţi ai Intelligence Service.
Reţeaua hunedoreană. Deputatul Bursan, sursa “Doctor Ecko”
S-a folosit cu dibăcie de agenţii săi, cum vor fi fost, spre pildă, hunedorenii: Wili Kalman – director la Banca de Depozite şi Scont, omul de afaceri şi deputatul Constantin Bursan – raportor al bugetului armatei în Parlament, precum şi colonelul Dumitrescu – prefect al judeţului Hunedoara.
Interesantă este colaborarea sa cu industriaşul şi deputatul liberal hunedorean Constantin Bursan, cel care, sub numele de cod „Doctor Ecko“, avea să fie considerat de Berlin „unul dintre cei mai importanţi agenţi ai Abwehr-ului în România şi sud-estul Europei“. Ulterior, Constantin Bursan mărturisea: „Intrasem în horă şi mi-era teamă să ies. Mi se spusese de Tester că e rău şi răzbunător“. În vâltoarea celui de-Al Doilea Război Mondial, aceşti doi protagonişti, dr. Tester şi „Doctor Ecko“, au contribuit la dinamizarea cursului evenimentelor care puneau în cauză destinul României, cu implicaţii directe în demersul unor forţe politice de a scoate ţara din război, alături de Aliaţi.
Capcana lui Hitler. Refugiul de la Mintia
În februarie 1944, serviciile germane începuseră să aibă serioase bănuieli cu privire la loialitatea lui Tester, raportându-i direct lui Himmler despre cel vizat că lucrează pentru Intelligence Service. Din câte se pare, Eugen Cristescu l-a avertizat pe Tester despre faptul că nemţii hotărâseră să-l cheme la Berlin, „spre a da socoteală de legăturile pe care le-a avut“.
Pretextând insecuritatea datorată bombardării capitalei, Tester se retrage, împreună cu familia, lângă Deva, la Mintia, unde concesionase palatului lui Horvath Töldy. Acolo, domicilia secretara şi amanta sa, Janina Stephanska Prokopjeni, persoană de mare încredere, căreia îi dăduse spre păstrare bunuri de valoare şi importante fonduri băneşti. Pe timpul cât „străinul“ a stat la Mintia, de cazul său s-a ocupat comisarul Eugen Georgescu, de la Siguranţa Generală a Statului Deva, devenit unul dintre prietenii lui.
„Stejar, extremă urgenţă!”
În 23 august 1944, Tester îşi sărbătorea ziua de naştere, printre invitaţi fiind şi colonelul Dumitrescu, prefectul judeţului Hunedoara. Demnitarul a fost chemat urgent la prefectura din Deva şi pus la curent cu indicativul „Stejar – extremă urgenţă !“ A avut, însă, timp să-l anunţe, la Mintia, pe Tester cu privire la evenimentele care se derulau la Bucureşti. A doua zi, Tester s-a dus la secretara sa, căreia i-a cerut 90.000 lei. În după-amiaza aceleiaşi zile, la bordul unui automobil german şi însoţit de doi militari ai Abwehr-ului, s-ar fi îndreptat spre Arad, cu intenţia de a ieşi din ţară.
Spionul care a murit de două ori
Aşa cum arată rapoartele ulterioare ale armatei, în noaptea de 24-25 august 1944, pe raza comunei Pecica, are loc un incident, al cărui mister pare să nu fi fost dezlegat în totalitate. O patrulă militară românească i-a somat pe cei din maşină să oprească. Întâmpinând refuzul, s-a deschis foc asupra automobilului. Radiogramele contrainformaţiilor militare menţionează că „au fost împuşcaţi doi germani. Unul, posibil dr. Tester, asupra căruia s-au găsit cinci dosare cu scrisori în original, semnate de Mihai Antonescu şi Eugen Cristescu, 100.000 lei şi bijuterii“. Dar, documentele au dispărut în mod subit, iar cei doi morţi, înhumaţi la cimitirul din Arad.
Existând bănuiala că Tester îşi înscenase moartea, în 1945, Misiunea Militară Britanică a exhumat cadavrul, dar identificarea nu s-a putut realiza, nefiind găsite două plăcuţe metalice dentare. O notă confidenţială menţiona că localnicii din Mintia spuneau despre cele petrecute: „Totul a fost un trucaj, iar Tester trăieşte“. În anii ’60, istoricii francezi Jacques de Launay şi Roger Gheysens s-au adresat Interpolului, cu speranţa de a clarifica problema. Iată răspunsul primit: „Tester Arthur Albert, naturalizat englez, presupus decedat, figurează pe lista traficanţilor de arme destinate unei ţări din Orientul Mijlociu“. Peste timp, Poliţia Metropolitană din Londra consemna că „spionul dublu Albert Arthur Tester decedase în anul 1988“!
Fără a avea neapărat aura lui James Bond, „faptele din umbră“ ale unor spioni au marcat şi, uneori, au înrâurit cursul istoriei.
