Gimnastele din Lotul Olimpic al României și-au amintit cum a fost primul contact cu sala de antrenament, cu aparatele.
sursafoto:suntemcuvoi.ro
Orice gimnastă își aduce aminte de prima zi în sala de antrenamente, primul exercițiu reușit sau prima căzătură zdravănă. suntemcuvoi.ro a stat de vorbă cu fetele de la Lotul Olimpic, și a aflat pentru dumneavoastră cum s-au apucat ele de gimnastică. Printre ele și gimnastele de la Colegiul Național Sportiv “Cetate” Deva: Andreea Muntean, Andreea Iridon și Laura Jurca. Ce povești!!!
Andreea Iridon: “Mama era îndrăgostită de gimnastică”
“M-am apucat de gimnastică la 5 ani. Eram o persoană foarte, foarte energică, iar pe lângă asta mama era îndragostită de acest sport. Prima mea amintire legată de gimnastică este momentul în care am pășit în sala de antrenament. Mi s-a părut foarte frumos, o lume nouă și fascinantă”.
Andreea Munteanu: “Abia așteptam să intru!”
“Și eu m-am apucat de gimnastică tot la 5 ani. Mama a facut gimnastică, însă nu a putut să continue și și-a dorit mult să practic eu sportul ăsta. Prima mea amintire legată de gimnastică e de la preselecție. Am fost cu sora mea și am văzut o mulțime de copii care făceau tot felul de tumbe și abia așteptam să intrăm și să facem și noi”.
Diana Bulimar: “Eram un copil exploziv”
“M-am apucat de gimnastică la vârsta de 4 ani pentru că eram un copil foarte foarte exploziv și energic și nu puteam să stau deloc. Primele amintiri legate de gimnastică sunt joaca, bureții și un sol care mă arunca în sus”.
Larisa Iordache: “Toată lumea se ruga de mine, nu voiam deloc!”
“Aveam 5 ani și jumătate când m-am apucat de gimnastică pentru că mi s-a părut foarte interesant și foarte amuzant, dar nu mă gândeam unde o să ajung cu asta. Habar nu aveam că o să ajung să fiu antrenată de domnul Bellu și de doamna Bitang și că pot ajunge așa de sus. Dar vreau și mai mult de la mine. Prima amintire legată de gimnastică este din fața sălii, unde am stat două ore plângând și zicând că nu vreau să intru. Toată lumea se ruga de mine și mă sfătuia sa încerc măcar o dată. Eu tot am refuzat și m-am întors acasă. După 2-3 zile am sunat-o pe bunica și i-am zis că merg doar o dată să văd cum este. Și n-am mai renunțat de atunci”.
Laura Jurca: “Mă urcam pe ușa, săream prin casă”
“M-am apucat de gimnastică la 7 ani pentru că eram foarte energică și făceam tot felul de prostii. Mă urcam pe uși, făceam tumbe, săream prin casă. M-a dus tati la un antrenament la Deva și încet, încet am început. Prima amintire e că îmi era foarte frică de bârnă și mereu refuzam să lucrez la acest aparat. Până la urmă am început să fac și bârna…”
Silvia Zarzu: “Toti vecinii îi ziceau mamei să mă ducă la gimnastică”
“M-am dus prima dată la gimnastică la 7 ani și jumatăte. Săream prin casă de nebună și toți vecinii îi ziceau mamei să mă ducă la gimnastică. Ei i s-a părut că aș putea să mă dezvolt frumos, așa că m-a dus. Deși uneori e greu, nu-mi pare rău că am ales acest drum. Prima amintire legată de gimnastică este ca nu puteam să fac roata pe celălalt picior”.
