Pe 2 februarie 1993, după un antrenament al echipei germane de fotbal de primă ligă Bayer Uerdingen, Michael Klein, legendarul jucător şi căpitan de echipă al Corvinului Hunedoara se stingea din viaţă în urma unui stop cardiac. Un raport al medicilor germani sustine ca decesul lui Klein a fost cauzat de un atac de cord survenit pe fondul unei afectiuni cardiace necunoscute de pacient, a oboselii fizice acumulate si a stresului.
Manifestări memoriale
La 24 de ani de la trecerea sa în neființă, suflarea fotbalistică Hunedoreană îl comemorează pe marele jucător. Astăzi 2 februarie, cu începere de la ora 12.30, va avea loc întâlnirea suporterilor, pe Bd. Dacia, colț cu Bd. M. Viteazu, apoi va avea loc marșul comemorativ, iar de la ora 13.30 se vor depune coroane de flori la bustul fotbalistului, manifestarea fiind organizată de Primăria municipiului Hunedoara, Asociația Suporterilor Corviniști și Peluza Nord Hunedoara. Sâmbătă și duminică va fi organizat un turneu de minifotbal, cu participarea a 12 echipe din cartierele Hunedoarei, precum și 4 meciuri demonstrative cu participarea a foști jucători de la Corvinul, Poli Timișoara, Unirea Alba Iulia și Inter Sibiu.
CARTE DE VIZITĂ
Michael Klein
322 jocuri/36 de goluri în Divizia A
90/5 în echipa României
13/2 în cupele europene
62/0 în Germania
Michael Klein (n. 10.10.1959 – Amnaş, jud. Sibiu)
Post: fundaş sau mijlocaş stânga
1977-1988: Corvinul Hunedoara (313 meciuri – 37 goluri)
1989-1991: Dinamo Bucureşti (49 de meciuri – 3 goluri)
1991-1993: Bayer Uerdingen (36 meciuri – 0 goluri)
Palmares la echipa naţională: 90 selecţii – 5 goluri
Palmares în cupele europene: 13 meciuri – 2 goluri
Primul meci în Liga I: Corvinul Hunedoara – FC Argeş 2-2 (24.08.1977)
Primul meci la naţională: România – Bulgaria 1-2 (9.09.1981)
Trofee: campionatul şi Cupa României cu Dinamo (1990)
Decedat: în 2.02.1993
“Au trecut mai bine de două decenii de când toată suflarea fotbalistică românească se cutremura la auzul unei veşti teribile: Michael Klein a încetat din viaţă. Mii de suporteri ai lui Dinamo şi Corvinul, echipele-fanion la care a evoluat fundaşul stânga, au avut în acele zile câte o lacrimă într-un colţ al ochiului. Pentru că „Mişa”, aşa cum era alintat, a fost şi va rămâne unul dintre cei mai iubiţi sportivi ai României.
Unul dintre cei mai mari fotbalişti ai ţării, emblema fotbalului hunedorean, a văzut lumina zilei în anul 1959, pe 10 octombrie, la Amnaş, judeţul Sibiu. Alături de Andone, Petcu, Mateuţ, Văetuş, Gabor sau Rednic, Mişa Klein aparţine grupului de fotbalişti introduşi de Mircea Lucescu la Corvinul şi, ulterior, la naţională. Lângă furnale, „neamţul” a jucat din anul 1973 (anul legitimării la juniori), până în 1989, cu o detaşare de un sezon la Aurul Brad. Primul meci oficial în divizia „A”, în tricoul „alb-albastru”, l-a jucat pe 24 august 1977, când încă nu împlinise 18 ani. A fost partida Corvinul – FC Argeş, 2-2. Perioada petrecută la Hunedoara s-a concretizat prin cele 283 de prezenţe în echipa lui de suflet, pentru care a înscris 34 de goluri. S-a remarcat prin dăruire, disponibilităţi tactice largi şi capacitatea de a evolua în funcţie de cerinţele echipei, atât în apărare, cât şi la mijlocul terenului. Promovat în naţionala României, Michael Klein nu numai că nu a dezamăgit, dar a devenit unul dintre oamenii de bază ai „tricolorilor”. La mijlocul anilor ‘80 era una dintre cele două „furnici” neobosite din compartimentul median, împărţindu-şi “munca de jos” cu Aurică Ţicleanu. În 1989 a făcut parte din „contingentul” hunedorean adus la Dinamo, unde a realizat „eventul” un an mai târziu când, în afara campionatului, câştiga şi „Cupa României”, într-o finală de mare spectacol, cu marea rivală Steaua (scor: 6-4). În paralel, a adunat nu mai puţin de 90 de selecţii la naţională, adăugând prezenţei de la turneul final al C.E. din 1984, din Franţa, participarea la un alt turneu final, de această dată de C.M., care s-a desfăşurat în 1990 în Italia. Debutul în tricoul naţionalei şi l-a făcut sub comanda regretatului Valentin Stănescu, pe fostul „23 August”, într-un amical pierdut de ai noştri în faţa bulgarilor cu 1-2, pe 19 septembrie 1981. Era minutul 49 când Mişa îi lua locul la mijlocul terenului lui Aurică Beldeanu. La zece ani distanţă, hunedoreanul nostru îmbrăca pentru ultima oară tricoul naţionalei. 13 noiembrie s-a dovedit a fi, atunci, una cu ghinion pentru el. Era doar debutul meciului cu Elveţia (minutul 3), disputat pe stadionul Ghencea, în preliminariile C.E, pe care aveam să-l câştigăm cu 1-0, datorită reuşitei unui alt mare talent hunedorean, Dorin Mateuţ. În acel minut, Mişa s-a accidentat şi nu a mai putut continua, predând „ştafeta” lui Dorinel Munteanu, cel care avea să devină cel mai selecţionat fotbalist român din toate timpurile. Era un exemplu de conştiinciozitate şi a probat resurse fizice extraordinare. În mod normal, nu ar fi putut rata „pragul” sutei de meciuri sub tricolor, dacă nu sfârşea tragic în timpul unui antrenament de sală, cu Bayer 05 Uerdingen, formaţie germană de prima ligă la acea dată, la care se transferase după 1990.
Vestea morţii sale a căzut ca un trăsnet, cu atât mai mult cu cât verdictul medical – accident vascular – pare ilogic în cazul unui fotbalist capabil să joace toate meciurile la intensitate maximă, din primul şi până în ultimul minut. Era 2 februarie 1993. Prin Mişa Klein, naţionala a pierdut unul dintre echipierii cei mai fideli, iar lumea fotbalului de la noi a sărăcit trist şi nefiresc. În semn de omagiu, autorităţile locale din acele vremuri i-au ridicat un bust în faţa complexului sportiv „Corvinul”, iar arena pe care Mişa a jucat atâţia ani sub tricoul hunedorean i-a căpătat numele, fiind declarat, în acelaşi timp, post-mortem, „Cetăţean de Onoare” al municipiului de pe Cerna.” (sursă: Replica, 6 februarie 2014)
