Echipa naţională a României a fost, din nou, foarte aproape de o calificare la turneul final, cel din 1982, dar nu a fost să fie
Înaintea ultimelor trei jocuri din preliminariile pentru Campionatul Mondial (CM) de fotbal din Spania 1982, România avea un culoar favorabil. Din postura de lideri, „tricolorii” mai aveau de disputat două meciuri acasă, cu Ungaria şi Elveţia, şi unul în deplasare, în Ţara Cantoanelor şi, pentru a se califica aveau nevoie de două victorii sau, dacă erau avantajaţi de jocul rezultatelor, era suficient un succes şi o remiză.
Încă nu erau motive de îngrijorare
Pe 12 septembrie 1981, an în care aveau să se dispute acele trei jocuri de calificare, România întâlnea, la Bucureşti, pe fostul stadion „23 August”, Ungaria, echipă în faţa căreia nu câştigase, până atunci, niciodată. În faţa a 70.000 de spectatori, românii nu au reuşit, nici atunci, să îi învingă pe vecinii din vest, partida terminându-se la egalitate, cu un scor alb, de 0-0. Chiar şi aşa, şansele de calificare nu erau compromise, jocul rezultatelor, unul foarte favorabil, plasându-i pe „tricolori” pe poziţia a doua în grupă, una care asigura calificarea. În acel joc au evoluat, pentru echipa naţională de fotbal a României, ca titulari, Nicolae Negrilă, care avea să-şi încheie cariera la Jiul Petroşani, şi Zoltan Crişan, fostul antrenor- jucător al celor de la Aurul Brad, pe parcurs intrând pe teren şi Aurel Ţicleanu, cel născut în Teliucu Inferior, toţi trei făcând parte din formaţia de legendă a „Craiovei maxima”.
Elveţienii ne-au făcut „şvaiţer”
Apoi, pe 10 septembrie, tot pe „23 August”, România, cu Ştefan Kovacs pe banca tethnică, în locul lui Valentin Stănescu, întâlnea Elveţia, cei din ţara şvaiţerului fiind ca şi eliminaţi din cursa pentru Peninsula Iberică. Practic, elveţienii aveau doar şanse pur teoretice, în vreme ce românii, dacă ar fi câştigat, îşi asigurau, într-o proporţie covârşitoare, biletele pentru Madrid. Şi, după ă primă repriză fără goluri, România deschidea scorul, prin Balaci, în minutul 56, iar vizele pentru CM din 1982 erau ca şi puse pe paşapoartele fotbaliştilor. Dar, după doar 20 de minute, situaţia s-a schimbat radical, elveţienii înscriind de două ori, scorul de 2-1 pentru oaspeţi rămânând neschimbat până la final. Astfel, echipa României era, aproape cert, eliminată, din nou, de la un CM, „tricolorii” trebuind să aibă un noroc fantastic să se califice, lucru care, până la urmă, nu avea să se întâmple. În acel meci de pomină au evoluat, pentru români, ca şi titulari, Negrilă şi Ţicleanu, precum şi Cornel Ţălnar, efemerul director tehnic al celor de la Mureşul Deva înainte de desfiinţare, dar şi Dudu Georgescu, dubla „Gheată de aur” a Europei, care şi-a început cariera de antrenor la Corvinul Hunedoara.
În acest meci a jucat, pentru prima oară în preliminariile CM, Ionel Augustin, acesta intrând pe teren în locul lui Ţicleanu, cu puţin timp înainte de deschiderea scorului. Jucător cu un fizic impresionant, fiind numit şi „Buldozerul”, dar şi cu o capacitate de adaptare pe mai multe posturi, Ionel Augustin s-a afirmat ca fotbalist la Jiul Petroşani, iar consacrarea a cunoscut-o la Dinamo. „Oneaţă”, aşa cum era alintat de suporteri, a evoluat de 34 de ori în tricoul naţionale, înscriind de trei ori, evoluând, totodată, şi la Campionatul European (CE) de fotbal din Franţa 1984. Ca antrenor, Augustin a pregătit, printe alte echipe, şi pe Minerul Lupeni.
Începutul „perioadei Lucescu”
În urma eşecului cu Elveţia şi a ratării calificării, pentru a treia oară consecutiv, la un CM, noul tehnician al României devenea Mircea Lucescu, antrenor-jucător, atunci, la Corvinul, „Il Luce” fiind, de altfel, şi primul jucător legitimat la Hunedoara care evoluase în echipa naţională. Debutul lui Lucescu pe banca tehnică a echipei naţionale a avut loc pe 11 noiembrie 1981, la Berna, când România întâlnea Elveţia. Partida s-a încheiat la egalitate, scor 0-0, ambele echipe fiind eliminate, dar în acel joc au evoluat mai mulţi hunedoreni. În acest joc debutau la echipa naţională, ca titulari, doi jucători ai Corvinului, care au făcut istorie.
Fundaş dreapta a evoluat Mircea Rednic, actualul antrenor al Petrolului. „Puriul” sau „Strâmbul” cum este cunoscut în lumea fotbalului, a evoluat la CM de tineret din Australia, din 1981, când România s-a clasat pe locul trei, cea mai bună performanţă a fotbalului românesc, dar şi la CE din Franţa ’84, precum şi la „mondialul” italian din 1990, strângând, în total, 83 de selecţii pentru prima reprezentativă a României. Fundaş lateral sau central, dar şi mijlocaş la închidere, Rednic a evoluat, după Corvinul, la Dinamo, Bursa Spor, Standard Liege, Saint Trond şi Rapid, obţinând numeroase trofee, fostul fotbalist născut în Hunedoara având rezultate foarte bune şi ca antrenor. Tot în acel joc a debutat şi Romulus Gabor, cel care, în acelaşi an, a fost desemnat cel mai bun jucător al CM din Australia, succedându-i lui Maradona! Născut la Pui, Gabor a debutat la copiii Jiului etroşani, trecând apoi la Corvinul, unde a cunoscut afirmarea. O suspendare mare de la forul continental, în urma unei altercaţii din memorabilul 4-4 cu FK Sarajevo din Cupa UEFA, din 1982, singura participare a Corvinului în competiţiile europene inter-cluburi, l-a făcut pe „Cangur” să rateze transferul la Dinamo, în principiu, pentru a-l urma pe Mircea Lucescu şi alţi coechipieri de la Hunedoara. După mulţi cel mai mare talent al fotbalului românesc, Romică, o extremă…extrem de tehnică, indiferent de partea pe care juca, a evoluat de 35 de ori în echipa naţională, pentru care a înscris doar două goluri, participând şi la CE din Franţa 1984. 
La Berna s-a aflat la a doua selecţie, dar într-un prim joc oficial, şi Michael Klein, cel care avea să aibă un destin tragic. După ce a jucat ani buni la Corvinul, fiind căpitanul de legendă al Hunedoarei, Mişa s-a transferat la Dinamo, iar după Revoluţie a evoluat în Germania, la Bazer Uerdingen, unde, la terminarea unui antrenament, a murit subit, în urma unui atac de cord, pe 2 februarie 1993, la doar 33 de ani. Klein a adunat 89 de selecţii în echipamentul „tricolor”, ca mijlocaş sau fundaş stânga, marcând şi cinci goluri, evoluând la CE din Franţa şi la CM din Italia. 
Titulari în meciul de la Berna au mai fost şi Ionel Augustin şi Aurel Ţicleanu, în locul celui din urmă intrând pe teren, în minutul 82, Ioan Andone, alt jucător al Corvinului, şi el aflat la debut. „Fălcosul” a jucat şi el la CM de juniori din 1981, cât şi la CE din ’84, dar şi la „mondialul” din Italia. Fundaş central de mare forţă şi, la nevoie, mijlocaş la închidere, „Ando”, asemeni colegilor lui de la Corvinul, s-a transferat la Dinamo, iar după Revoluţie a jucat la Elche, în Spania, şi la Heerenveen, în Olanda, adunând 55 de selecţii în echipa naţională şi două goluri. La ora actuală Andone lucrează în Cipru, unde pregăteşte pe Apollon Limassol, fiind unul dintre cei mai apreciaţi antrenori români. 
