Povestea impresionantă a hunedorencei care pune o cărămidă la zidul Inteligenţei Artificiale

Studiază la o universitate din Top 100 al universităţilor lumii. Creează roboţi care joacă fotbal, detectează diferite obiecte şi simulează frica sau bucuria. Un sistem conceput de ea ordonează traficul din subteranul Londrei.

Este povestea exemplară a unei hunedorence de 24 de ani. O poveste despre ambiţie, voinţă, speranţe şi vise împlinite! 

Învaţă un robot NAO să perceapă sunetul şi să-l detecteze, la fel ca o fiinţă umană. Într-o altă fază, îl va învăţa să asocieze sunetul cu imaginea sursei de la care provine – un obiect ori o fiinţă.

Este un proiect ambiţios la care-şi stoarce creierul o hunedoreancă de 24 de ani, studentă în anul IV la Inteligenţa Artificială, la Universitatea din Sheffield.

„Este un proiect de cercetare la care lucrez în cadrul Masteratului, împreună cu o colegă din Malaezia. Rezultatele cercetării vor fi publicate într-o revistă internaţională de specialitate, anul viitor, în iunie. Robotul se numeşte Skyler şi poate vorbi – îşi spune numele imediat ce este pornit, cântă, dansează, spune glume, spune „Au” de câte ori cade, se ridică singur, cască, se bucură, răspunde la orice comandă vocală şi este foarte morocănos când i se termină bateria. Odată cu implicarea în acest proiect, eu şi colega mea am devenit imaginea Centrului de Cercetare Robotizată a Sunetului şi a Vorbirii din cadrul Universităţii din Sheffield”, explică Laura Crăciun.

O lume mult mai mare ca ea

Hunedoreanca va absolvi Universitatea Sheffield anul viitor, cu grad de onoare – Inginer Informatician Masterand.

„Sistemul academic este diferit de cel românesc. Aici studiezi 4 ani, cu tot cu master, iar absolvirea are loc după terminarea anului de master”, detaliază Laura.

Pe lângă cercetarea pentru Master, românca lucrează şi la teza de doctorat. În plus, este translator part-time şi inginer de software la o firmă din cadrul universităţii, unde implementează un sistem online de recrutare a pacienţilor pentru analize.

Dacă ar fi să-şi definească drumul, din ziua în care a venit pe lume, Laura Crăciun ar alege două versuri din piesa Innei, „Fata din rândul trei” – „O fată simplă (…) visa să atingă o lume mult mai mare ca ea”.

„La 5 ani, am rămas fără mamă. A învins-o cancerul, dar înainte de-a mă părăsi, mi-a cerut să-i promit că nu voi renunţa niciodată la visele mele. Până acum, am reuşit să-mi ţin promisiunea”, spune tânăra.

Fostă elevă a Colegiului Naţional „Iancu de Hunedoara”, Laura Crăciun şi-a dorit să înveţe în Marea Britanie înainte de absolvirea liceului.

„Cred că totul a început de la tata. A fost inginer carbo-chimist la Combinat şi mergea des în străinătate pentru diferite proiecte şi conferinţe. El a fost primul care mi-a povestit despre sistemul de învăţământ de acolo”, îşi aminteşte hunedoreanca.

[wzslider autoplay=”true”]

Românii sunt cei mai buni la matematică!

Drumul spre Sheffield n-a fost simplu. Ca să ajungă la universitatea britanică, avea nevoie de un test de limba engleză. A luat cu brio testul Cambridge, dar când a încercat să se înscrie la Biochimie, a aflat că facultatea nu accepta un asemenea test. Cambridge era o universitate concurentă.

A fost prea târziu ca să mai schimbe lucurile, aşa că s-a înscris la Farmacie, la Arad. Dar n-a renunţat la visul ei. În anul următor, a susţinut un test de limbă engleză acceptat de Sheffield, dar a avut din nou ghinion la înscriere. Universitatea cerea minimum nota 9 la examenul de matematică de la Bacalaureat, iar Laura avea 8,50.

„Am plecat în Anglia să văd dacă mai are rost să aplic. Urma să susţin un interviu. Îmi tremurau picioarele când am intrat în biroul profesorului universitar Yoshi Gotoh, care-mi studiase CV-ul şi a dorit să mă cunoască. După câteva minute, mi-a spus franc: ‘Voi, studeníi, ne sunteţi egali, aşa că poţi să-mi spui pe nume. Am văzut ce rezultate bune ai în liceu, iar nota de la matematică nu e problemă. Vrem să vină aici cât mai mulţi studenţi români. Voi sunteţi cei mai buni la matematică!’ Nu-mi venea să-mi cred urechilor. În sfârşit, îmi vedeam visul cu ochii”, povesteşte Laura.

Cu toate astea, până a ajuns studentă la Inteligenţă Artificială, a mai trecut un an. La început, s-a înscris la Biochimie. Lunile treceau, iar românca şi-a dat seama că o pasionează mai mult informatica şi roboţii.

„Biochimia nu era pentru mine. Îmi doream Inteligenţă Artificială, aşa că m-am interesat dacă-mi pot schimba specializarea. Puteam, dar cu o condiţie. S-o iau de la început. Şi am luat-o”, povesteşte hunedoreanca.

Profesori, colegi, examene

Chiar dacă venea dintr-un orăşel din România, nu i-a fost greu să fie curând printre cei mai buni studenţi.

„Când am început cursurile de matematică la Sheffield, m-am bucurat. În primul an, făceam logică matematică

şi funcţii. Adică, exact ce studiasem în clasa a noua de liceu. Aveam în spate orele de matematică făcute cu profesorul Dumitru Laţcu, spaima elevilor din oraş. M-au ajutat enorm”, spune hunedoreanca.

Laura povesteşte şi despre colegii de facultate – 98 de studenţi, dintre care 11 români. Toţi, foarte uniţi şi gata oricând să-ţi dea o mână de ajutor, dacă ai nelămuriri. Străinii sunt de peste tot – SUA, China, Japonia, Cipru, Spania, Olanda, Azerbaidjan, Iran, Singapore, Sri Lanka şi Malaezia.

Cu profesorii s-a obişnuit mai greu, după ce le-au cerut studenţilor să le spună pe nume.

„Eu eram obişnuită cu ‘domn‘ profesor‘, dar m-am acomodat. Sunt oameni extraordinari. Te poţi duce la ei la orice oră, dacă ai nevoie de explicaţii suplimentare. Sunt în stare să stea şi 3-4 ceasuri peste program doar ca să te ajute să înţelegi, să rezolvi o problemă sau să termini un proiect. Când am venit la Sheffield, ştiam un singur limbaj de programare. Acum ştiu 10!”, e încântată Laura.

La Sheffield, notele nu se iau pe „ochi frumoşi”. Nici n-ai avea cum. 500 de studenţi care dau examen într-o sală sunt, de fapt, 500 de coduri numerice notate pe colţul foii, iar lucrările nu sunt corectate de profesori, ci de doctoranzi care n-au auzit de tine în viaţa lor. Cine pierde examenul şi restanţa, e declarat repetent – explică românca.

Soft de monitorizare a transportului subteran

După ce l-a creat pe Boxy – un robot care joacă fotbal cu alţi roboţi, detectează diferite obiecte pe care le ocoleşte şi simulează, prin mişcări şi sunete, frica, agresivitatea sau bucuria, Laura Crăciun şi-a pus mintea la contribuţie într-un proiect care va fi pus în practică peste 4 ani – un soft de monitorizare a tunelului National Grid care va fi gata în 2018 şi va străbate subteranele Londrei de la Est la Vest şi de la centru la Sud, pe o distanţă de 80 de kilometri.

„Împreună cu alţi trei studenţi, am conceput un soft care să funcţioneze pe post de GPS ultramodern pentru trenurile de marfă care vor circula prin tunel. Sistemul se află deja în teste şi va urmări permanent unde se află marfarele, cine le conduce, cu ce viteză se deplasează ele şi ce transportă”, explică românca.

Experienţă incredibilă

De când studiază la Sheffield, Laura Crăciun povesteşte că a avut multe modele. A cunoscut profesori şi cercetători de renume. Inteligenţe sclipitoare, cărora vrea să le calce pe urme, ca să pună şi ea o cărămidă la zidul Inteligenţei Artificiale.

Anul trecut, în august, numele hunedorencei a ajuns şi la BBC – odată cu cea mai mare expoziţie de robotică din lume, „Machines that think”, organizată în fiecare an la Londra. Tânăra a ajuns la eveniment prea târziu ca să-şi mai facă rost de invitaţie, dar portarii au lăsat-o să intre cu legitimaţia de student şi chiar dacă, la ora aceea, expoziţia era destinată doar oamenilor de ştiinţă şi presei.

„Am reuşit să vorbesc cu toţi cercetătătorii prezenţi acolo. La un moment dat, vorbeam despre Neuroştiinţa Computaţională cu Dr. Chrisantha Fernandez, de la Universitatea din Londra, un cercetător renumit în domeniul Neurodeterminismului Darwinian. Discuţia noastră a fost filmată integral şi aşa m-am trezit într-un reportaj realizat de BBC. Pentru mine, a fost incredibil – o biată studentă, dintr-un orăşel românesc, în mijlocul unei lumi la care am visat de copil: cercetători, ştiinţă şi tehnologie”, povesteşte hunedoreanca.

Ipoteză demonstrată

Un profesor de la Sheffield a convins-o pe Laura să se înscrie şi la Doctorat, după ce a fost surprins de cercetarea româncei pentru lucrarea de disertaţie. Un proiect de succes, care a reuşit să dovedească o ipoteză ştiinţifică extrem de importantă în medicină.

„Am demonstrat că, într-adevăr, numărul şi distribuţia unor proteine din tendoanele noastre afectează difuzia ionilor de calciu atunci când o forţă externă acţionează asupra lor. De exemplu, când un tendon se rupe, ionii de calciu fuzionează mai repede datorită acestor proteine şi astfel procesul de vindecare este accelerat prin sinteza fibrelor de colagen. Dr. Dawn Walker, profesoara care mi-a coordonat proiectul, m-a sfătuit să aplic pentru doctorat. Şi i-am urmat sfatul după ce mi-am dat seama că aparţin cumva lumii acesteia”, mai spune hunedoreanca.

Planuri de viitor

De 4 ani, Laura Crăciun îşi trăieşte visul cu ochii deschişi. Oexperienţă unică şi incredinilă, care te dezvoltă din toate punctele de vedere – o descrie ea, convinsă că perseverenţa, ambiţia, consecvenţa, respectul, bunul simţ şi educaţia te înalţă.

„Niciodată nu mi-am închipuit că voi ajunge să am prieteni din atâtea ţări şi că voi avea ocazia să învăţ să fac atâtea lucruri. Pentru tot ceea ce sunt le mulţumesc părinţilor mei, dar şi dascălilor din liceu – Emanuela Mafteiu-Scai, Sonia Herbei, Ruxanda Roşu, Cristina Părău, Dumitru Laţcu, pentru încurajare şi pentru fiecare sfat pe care mi l-au dat”, spune Laura.

Chiar dacă, deocamdată, este legată de Sheffield, hunedoreanca îşi doreşte să revină în România cu o serie de proiecte.

„Vreau să fac lucruri frumoase pentru copiii români, care merită să aibă un viitor mai bun. Îi încurajez pe toţi să lupte pentru visele lor. Să creadă în ele, aşa cum am crezut eu. Să-şi urmeze drumul şi să arate lumii întregi tot ce pot!”, încheie românca.

––––––––––––––––––––––-

VOLUNTARIAT. „Am vândut gogoşi pentru copiii bolnavi”

În puţinul timp liber pe care-l are, Laura Crăciun a făcut şi voluntariat. A vândut gogoşi ca să strângă bani pentru copiii bolnavi şi a fost translator pentru victimele traficului de carne vie din România şi Spania. Pe de altă parte, împreună cu colegii ei, a gândit şi a pus în practică proiecte care salvează viaţa a mii de oameni – alimentarea cu apă a satelor din India şi intervenţia computerizată, în caz de incendii, pentru zgârie-nori.