Cu fiecare zi care trece, înspre întâlnirea cu strașnicul și interesantul an 2016, an al alegerilor locale și generale, an al ridicării mușchilor politici, zumzetul provocat de cei interesați să dea bine în fața electoratului se transformă, lin, dar sigur, în larmă. Nimic din ceea ce poate fi folosit ca mijloc de alinare – măcar teoretică – a traiului strâmb al hunedorenilor, nimic din ceea ce dă bine în presă, pe stradă, în casele de cultură și căminele culturale, nimic nu este lăsat să se piardă. Aleșii de astăzi, întocmai celor care se visează aleși anul viitor, se regrupează, deschid buzunarele – mai ales ale celorlalți, dacă se poate -, coboară în piețe, fac târguri, întocmesc noi relații politice și sociale, socializează excesiv, doar-doar imaginea lor va deveni raza de soare din cabina de vot, în ochii alegătorului buimăcit de atâta grijă.
La nivel național, se scot în viteză măsurile nepopulare – care oricum s-au dovedit, multe dintre ele, aberante -, se mai taie din umbra dărilor, se majorează, penibil, alocațiile pentru copii, se fac promisiuni sindicatelor, muncitorilor, țăranilor, comercianților, șomerilor, dascălilor, elevilor, chiar se iau măsuri interne de partid, în stil comunist, cu autoasumare și bătaie cu cărămida în piept. Toate doresc să arate că politicienii români se transformă, brusc, din mlaștină greu de suferit, în lacrimă de fată.
La nivel local, în județul Hunedoara, nici nu a venit bine vara, că politicienii noștri au pornit la arat suflete de alegător. Evident, nimeni nu recunoaște că ar face vreun gest pre-electoral. Nici vorbă! Totul este în linia grijii perpetue pentru cetățeanul județului Hunedoara!
Se scriu scrisori de susținere a proiectelor către toată floarea puterii de la București, se repară și se schimbă străzile, piețele, se pun și se scot conducte, cabluri, se zoresc festivaluri și spectacole cu schepsis, edilii coboară din nou, după ceva ani, în cartierele populate cu alegători captivi, organizațiile de partid se regrupează, se reașează, se arată înfloritoare și gata de luptă, se nasc și se poartă zvonuri bine tocmite despre candidaturi și candidați, prefectul se face că ar avea treabă cu alergat drumarii la muncă – deși aceștia tot într-o doară vor târâi lucrările -, viitori candidați momesc electoratul cu fețe proaspăt bărbierite de funinginea deciziilor politice proaste sau a traseismului politic. O nebunie întreagă, ca un bulgăre de nea coborând, din ce în ce mai repede – chit că e vară – spre anul alegerilor, atunci când va fi ditamai monstrul tăbăcit stăpânindu-ne peste 300 de zile din 2016, plus o sută, cel puțin, din capătul lui 2015.
Rămâne să vedem dacă și în 2016 hunedoreanul va fi la fel de „emoționat” în fața demagogiei politice, caz în care „Dumnezeu cu mila!”.
