Ioan Bulbucan, primarul comunei Ghelari, a declarat că termenul la care administrația locală va primi un răspuns de la Ministerul Dezvoltării privind proiectul de reabilitare a Furnalului din Govâjdia s-a prelungit. Soarta investiției estimate la circa un milion de euro trebuia să fie decisă până la sfârșitul lunii martie, decizia ministerului privind restaurarea furnalului și înfiinţarea unui muzeu al fierului nu a fost încă luată, spune Ioan Bulbucan. Dacă Ministerul Dezvoltării nu va acorda finanțare pentru proiectul Primăriei Ghelari, autoritățile din comună vor căuta alte surse de finanțare pentru proiectul lor. Până când planurile lor vor fi puse în aplicare, monumentul istoric din Govâjdie îi va întâmpina pe turiști într-o atmosferă sumbră.
Govăjdia se află într-una din văile din Ţinutul Pădurenilor şi a păstrat o tradiţie îndelungată a mineritului. În trecut, în apropierea localităţii au funcţionat mai multe mine de fier şi cariere de talc şi dolomită, dar cel mai reprezentativ monument pentru istoria acestor locuri a fost furnalul de la marginea satului. Monumentul industrial a fost ridicat începând din anul 1806, la confluenţa pâraielor Runc şi Nădrab.
A fost inaugurat în 1810, iar pe faţada clădirii furnalului a fost aşezată o placă memorială cu inscripţia „Augusto Imperante Francisco I. exstructum 1810”. Investiţia a contribuit la dezvoltarea economică a zonei, chiar dacă furnalul nu a fost rentabil decât pentru câţiva ani. În acele vremuri, Govăjdia şi Hunedoara aveau să fie legate de una din primele linii de cale ferată îngustă din Transilvania, iar furnalul a ajuns, în ciuda problemelor cu care se confruntau proprietarii lui, un reper al industriei Hunedoarei. Furnalul era prezentat lumii la una dintre cele mai mari expoziţii din secolul al XIX-lea, Expoziţia Universală din 1889 de la Paris, pentru care a fost construit şi Turnul Eiffel. Vechiul furnal de la Govâjdia şi-a încetat activitatea definitiv în 1924. A rămas în grija localnicilor, iar din anul 2000 a intrat pe lista monumentelor istorice. La fel ca în anii regimului comunist şi după 1990, furnalul a fost propus pentru a fi transformat într-un muzeu. În ultimii ani, a fost lăsat de izbelişte de autorităţi și a suferit mai multe distrugeri. Hoţii de fier au furat rămăşiţele metalice din incinta monumentului istoric, iar toate zidurile sale au devenit panouri naturale pentru mâzgălituri. Doar voluntarii din Hunedoara și din satele din zonă s-au ocupat, de mai multe ori de ecologizarea incintei monumentului.
