Doar 20 de hectare de ruine ale combinatului din Hunedoarei au fost ecologizate în ultimele două decenii. Haldele de steril şi zgură întinse în împrejurimile oraşului şi peste 200 de hectare de terenuri ocupate de rămăşiţele marilor platforme industriale şi siderurgice au rămas ameninţări pentru sănătatea localnicilor.
În timp ce comunitatea mai are de aşteptat ani în şir până la ecologizarea acestora, rolul protector al pădurilor se diminuează o dată cu exploatările forestiere tot mai intense din jurul Hunedoarei.
Haldele de steril ale fostei mine de la Teliuc se află la doar câţiva kilometri de Hunedoara.
Una dintre ele, situată pe Dealurile Silvaşului, între satele Cinciş, Teliucu Inferior şi Hăşdat (Hunedoara) oferă un peisaj sumbru. Mai multe hectare ocupate de reziduri miniere apar vizitatorilor ca un adevărat deşert toxic, din care vântul puternic din unele zile ridică nori de praf, pe care îi poartă în împrejurimi. Cei care ajung la Silvaş pot auzi uneori, în imediata vecinătatea a haldei, zgomotul făcut de drujbele folosite de muncitori la tăierea unor suprafeţe de pădure.
Mai mulţi localnici din Teliucu Inferior, Nădăştia de Sus şi Cinciş s-au plâns de efectele nefaste ale haldei de steril, susţinând că livezile, grădinile şi chiar pădurile au de sufuferit de pe urma prafului toxic.
În cealaltă parte a Hunedoarei halda combinatului siderurgic devine la fel de ameninţătoare pentru municipiu, în timpul furtunilor şi vijeliilor. Haldele, unele exploatate intens pentru zgura folosită în construcţiile rutiere, altele abandonate, nefiind viabile pentru a fi exploatate, au rămas printre principalele probleme de mediu în Hunedoara.
„Pulberile sedimentabile şi cele în suspensie provin de la activităţile siderurgice, termocentrale, transporturi etc. Amintim în principal haldele de steril şi iazurile de decantare, ca o caracteristică a judeţului Hunedoara, a căror particule sunt antrenate de vânt pe distanţe de zeci de kilometri. Pulberile minerale conţinute în gazele de ardere evacuate în atmosferă, mai ales când instalaţiile de ardere evacuate în atmosferă funcţionează defectuos sau nu funcţionează deloc, reprezintă un pericol grav pentru plante, sol, aer. Prin depunerea acestora pe sol şi plante, datorită sedimentării proprii sau acţiunii precipitaţiilor, se constată o creştere a metalelor grele. Prezenţa particulelor solide în atmosferă influenţează grav transparenţa aerului, favorizează încălzirea aerului prin acumularea unei părţi din căldura solară şi modifică regimul precipitaţiilor”, arată cel mai recent raport de mediu, publicat în luna iulie 2017, de Agenţia pentru Protecţia Mediului Hunedoara.
