Mai în glumă mai în serios, de când nu mai prea avem fotbal-spectacol, ci doar o afacere mai bănoasă ori mai falimentară a unor așa-ziși finanțatori, patroni sau mai-nu-știu-cum, numai oameni de fotbal- nu!, se vorbea despre trei mari derby-uri ale României. Anume: Dinamo-Steaua, Mihaela Rădulescu-Andreea Marin și Traian Băsescu-Viorel Ponta. Toate trei au dispărut. Nu ne interesează ultimele două derby-uri, dar primul este mai mort decât celelate. Așa că bieții jurnaliști, mai cu seamă cei care doar au citit și eventual au văzut secvențe de arhivă din meciurile mari Dinamo-Steaua, au strămutat… metafora derby- da, pentru fotbalul de azi cuvântul de împrumut de la creatorii jocului, dar împrmutat la rându-i din numele unei localități, Derby, în care se țineau curse de cai tineri, a fost atribuit etapă de etapă unor nenorocite de meciuri. Între care cel recent, CFR-FCSB 0-0, a… strălucit prin urâțenie, un derby cel mult de liga a doua! Legat de acest meci, cel puțin în ceea ce mă privește am avut impresia că adulatul antrenor Dan Petrescu, fără de care conducerea clujenilor părea disperată că nu va câștiga acest mic campionat, și-a cam consumat știința și elanul, cerbicia cu care ataca orice partdă, și, drept urmare, a lăsat impresia că va fi mulțumit cu un 0-0. Iar dacă din cele două bare ar fi ieșit și un gol, asta ar fi fost un bonus la obiectivul ce și l-a propus. Tot personal cred că mersul italian, a la Herrera, despre care scriam aici, al CFR-ului cu Minteuan… mecanic de locomotivă – simbolul clubului-, ar fi dat o notă mai aproape de ceea ce se numește -fără conținut și substanță-, derby în fotbalul românesc. Dar, a dat și o notă de corigență antrenorului Petrescu, după aceste trei meciuri de la revenirea sa în Hoia.
Apropo de antrenori. În aproape 50 de ani de… cronicar la curtea Măriei Sale FOTBAL, am cunoscut şi am avut şansa de a mă fi aflat în preajma, sau, şi mai onorant, de a fi fost amic, chiar prieten, cu mulți oameni de pe banca suferinţelor, de… profesie antrenori ! Unii, de anvergură, care au lăsat urme adânci în dezvoltarea, afirmarea şi consacrarea fotbalului hunedorean, echipelor divizionare, într-o vreme foarte multe. Alţii, mai meteorici, dar, fiecare dintre cei pe care i-am întâlnit în aceste decenii a avut momentul său, mai pregnant sau nu, însă cam toţi au fost recunoscători că viaţa i-a adus pe aceste meleaguri unice… De-o vreme îi cunosc pe cei de azi mai mult din… auzite, pe văzute și din vorbele lor ori ale comntatorilor, și aceștia vorbind după priceperea ficăruia. Cert este că la ora asta, dacă vrei să afli ceva care poate defini fotbalul actual nu mai poți vorbi decât cu Mihai Stoichiță, cu Cosmin Contra, Ioan Andone, Eduard Iordănescu, eventual cu Gh. Mulțescu, Mircea Rednic, Adrian Falub și Eugen Neagoe… Chiar dacă ultimii se chinuie la echipe mici și foarte mici. Hagi ar intra și el la categoria nu prea are de spus în afară de reproșuri și mergem înainte, ăsta-i fotbalul, asta-i viața, dar îl salvează calitatea de proprietar sadea, dublată cu cea de antrenor specializat în creșterea jucătorilor noi. Calitate care-i permite să spună ce vrea, având acoperire în fapte, nu ca vedeta tv. Becali, care vorbește fără să spună ceva. Scriam nu de mult că Becali, pentru un moft propriu a dereglat două echipe simultan, pe a lui și pe Gaz metan, luându-l de-acolo pe Teja. Care încă nu și-a aflat locul la FCSB, probabil eclipsat de gura pușcăriașului Meme Stoica. În schimb, medieșenii, oameni cu capul pe umeri, au recuperat din pierderi după aducerea lui Iordănescu cel mic, dar mult mai deschis la cap decât generalul-tată. Și Andone a făcut o mișcare bună cu Bergodi, dar tocmai Gaz-ul reaprins de Edy le-a ars firul voluntarilor pe bani de pe moșia lui nea Pandele, soțul soției sale, primăreasa Bucureștilor…
