În „cazul Caracal” se va ajunge, după mersul anchetei și primele concluzii juridice- conform cărora avem doar un suspect, nu un criminal, deși la domiciliul …suspectului s-au găsit și au fost ridicate pentru cercetare la IML probe materiale, ca aparținând unei ființe umane, dar IML a avut liber în weekend, evident-, se va ajunge, ca în toate cazurile similare, Colectiv, avioane și elicoptere prăbușite, incendii repetate la Bamboo, la spitale de copii etc., doar la politizare și speculații politice. Fără vreun vinovat! Sau cu vinovați pârâți de resposabilii faptelor, cazul condamnaților de la Colectiv, pârâți de șeful lor, Piedone… Iar toate aceste orori au avut loc exclusiv din vinovăția statului! Și, cum noi suntem statul, din vina noastră! Pentru că mereu ne lăsăm duși de nas, prostiți, păcăliți, momiți, cumpărați, amăgiți și înșelați. Și toate au început când ni s-a băgat în cap, nu cu tolcerul, ci mai rău, subliminal și subversiv, cu vorbe mărețe, meșteșugite de maeștri ai minciunii și manipulării, începând cu inepția „Ne-am luat porția de libertatate!”. De aici a înnceput totul, de la foamea românilor de libertate și democrație, foame exploatată cu ticăloșie de conducerile succesive ale trebilor țării, începând cu marea evadare a pușcăriașilor, decretată din seara de 22 decembrie 1989. Când, conștient sau doar din prostie, s-a dat liber la fărădelegi. Și a continuat cu acuzarea și învinovățirea miliței, transformată în poliție, apoi cu presiunea publică și politică asupra acesteia, până la deprofesionalizare și aservire liderilor politici, din capul țării până-n cea mai nenorocită comună, unde polițistul este un fel de slugă a primarului. În paralel, mulți magistrați, îndeosebi procurori sunt implicați politic și aserviți serviciilor secrete la… cântarul dreptății, se ascund sub umbrela unor asociații zis profesionale dar cântătoare politic. Iar în „cazul Caracal” au dat impresia că cronometrează timpul pentru ca fătașul, sau făptașii, să-și facă mendrele.
Moderinizarea tehnică- care a luat locul enervantului milțian de sector, Sectoristul, care știa și ce ai mâncat la Crăciunul din urmă cu 10 ani-, STS și alte minunății privind securizarea frontierelor, sunt mai mult afaceri la achiziționare și abureli de prostit contribuabilii. Care funcționează doar când trebuie arestat un adversar politic, și total nefuncționale când trebuie localizat un avion căzut în Apuseni, ori scăparea peste frontiere a unui arestat bine păzit, precum și „cazul Caracal”. Iar când prim-ministrul țării nu știe nici orele la care a avut loc nenorocirea, înseamnă cu nu mai există decât speranța că de la Cotroceni, nu se va mai face de minune. Presupunere bazată pe faptul că la Cotroceni nu trebuie să știi nimic, nu trebuie să respecți ceva, nici legile țării, nici voturile care te-au făcut președinte, și cu atât mai puțin problemele țării. Așa cum ne învață actualul președinte. Și mai trebuie să știi să bagi strâmbe între partide, tu fiind teoretic neutru, dar practic suținut de un partid.
Istoria noastră post-decembristă este scurtă, nu puteam să devenim o țară democraticîă precum cele cu această cultură fundamentată în sute de ani, dar trebuia să învățăm măcar să încercăm să ne reconstruim o viață în care să nu moară copii din vina statului. Dar și a părinților! Fapt mereu uitat, mereu evitat, însă condamnabil, pentru părinții care lasă copii minori acolo unde nu e locul lor! Iar fata de la Caracal, fie iertată, nu e singura moartă sau dispărută, că încă nu se știe exact ce s-a întâmplat acolo. Dar nu întâmplător, din moment ce din zonă au mai dispărut fete…
