Ca unul crescut și maturizat într-o… altă lume, altă eră /pentru proștii care speră- vorba lui Mălăele-, sub lozinca Lumina vine de la Răsărit!, nu că nu ar fi așa, fizic și astronomic, dar tâlcul e că Răsăritul atunci era… URSS- bastionul păcii e!, și îmbătrinit așteptând să vină lumina de acolo, constat că primim mai multă lumină din… Apus, din Occidentul ăla ponegrit de politica luminii de la Răsărit. Acum, pentru noi, ca români bravi ce ne aflăm, sigur că lucrurile nu-s niciodată ca la alții. Că nici nu ne dăm seama cum de nouă ne ies toate pe dos. Adică, pe-atunci, după expirarea supremației clasei muncitroare în strânsă alianță cu țărănimea cooperativizată, dictatura proletariatului, și admiterea intelectualilor în PCR, ba chiar după intelectualizarea masivă poporului, în școli- model de organizare și funcționare pentru toate gradele de pregătire, de ajunsesărăm țara cu cea mai calificată mână de lucru, și intelectualizarea inclusiv a partidului unic, atunci ne luminam cu adevărat. Mai puțin călătorind prin strinătate, chestie cu embargou, permisă cu greu. Acum, paradoxal, de când luăm lumină de la Apus, chiar și la propriu, pentru că energetica românească e pe cale de… stingere, acum din punct de vedere școlar și intelectual, contrar unei… hemoragii de diplome universitare și doctorale- lumina minții pâlpâie tot mai firav pe plaiuri mioritice. Și invoc plaiul mioritic pentru că tocmai în condițiile în care o țiglă căzută de pe o clădire din centrul vechi al Bucureștilor sigur va lovi un doctor în ceva ori un general, în timp ce audiențele emisiunilor- tot mai multe, la toate televiziunile- de astrologie, numerologie, magie și alte forme ale obscurantismului endemic, ating cote nebănuite, nebune. Exact ca-n Miorița, care epopee națională ne este: minciuna, hoția, crima!
Aflat în această sumbră ecuație în privința locului de unde ne vine lumina, bag seamă că tot mai mult mă refugiez spre… luminile Nordului. Și, asta nu neapărat datorită fascinantei povești Vraja Marelui Nord, carte a lui Jean Leroy Guio, apărută la noi prin ’80, în colecția Delfin a Editurii Meridiane. Nordul polar, mai specific groenlandez, era fascinant ca lectură. Dar cum de multă vreme nu mai mă împac cu frigul și cu zăpada, poate că azi acea lectură nu ar mai avea acel gust de aventură și optimism… anti-ger. Ba, chiar îmi amintesc că ultima bătaie cu zăpadă, bulgăreală cum zic pripobenițele televiozoriste, am avut-o la un Revelion petrecut ca o… petrecere veritabilă, de întreaga redacție, ca invitați la inaugurarea cantinei-restaurant de la Râușor, construită de legendarul Viorel Dănilă, directorul Amenajării hidrotehnice Râu Mare-Retezat. În jurul căreia s-a dezvoltat stațiunea de iarnă de azi. Și profit, din nou, de prilej pentru a îndemna, pentru a cere, chiar dacă pare neelegant, autorităților locale și județene, companiei Hidrocentrale SA Hațeg, oricui care are competențe și bun-simț să întreprindă tot ce trebuie pentru eternizarea numelui Omului Viorel Dănilă! Ori cu numele străzii principale din Râu de Mori, ori cu botezarea barajului, care char neatingând cota din proiect a fost și este unic, sau chiar a companiei din Hațeg!
Și mai zic:Nordul Europei devine tot mai luminos ! Nu doar la propriu și nici datorită Aurorelor Boreale, ci exclusiv datorită civilizației și nivelului de trai, care ating culmi continentale, ba chiar mondiale. Ne-am delectat recent aici cu valorile
învățământului din Finlanda. Unde: cine nu știe carte, nu face copii! Cam dur! Cam extremist, dar ar fi binevenit un asemenea extremism și prin jurul Carpaților. Mult msi util și civilizator decât cel din limbajul președintelui Iohannis. Și ar avea un oarecare tâlc și lozinca lui- România Educată!
Dar uite, m-am luat cu vorba și nu mai am spațiu să vă povestec despre… comunismul suedez. Ar fi interesant de aflat și poate că voi reveni să detaliem acest model suedez, pe care-l invoca și Ion Iliescu la începuturile noii ere- fără Ceaușescu. Model demn de urmat. Până atunci însă e de spus că acest model nu ar fi permis dezvoltatea în România a acestei birocrații fără limite, nesătule, pe care am construit-o cu voturile noastre în 30 de ani. Democrație născătoare a unui nou tip de burghezie- burghezia politico-adminstrativă, și a corupției cvasigeneralizate. Care oferea și monarhiștilor o șansă. Ca monarhie constituțională, Suedia este țara cu cel mai dezvoltat simț public, care prețuiește, respectă și onorează taxele și impozitele populației cu un nivel de trai demn și respectabil.
