Au fost pline de viaţă până în trecut, dar cu timpul au ajuns de nerecunoscut. O mulţime de sate pitoreşti din munţii Hunedoarei Par că se pregătesc să dispară. Oare ce soartă vor avea?
Aşezările, majoritatea aflate în munţi, au fost părăsite de oameni ori mai sunt ţinute în viaţă de câte o familie sau două.
Casele şi bisericile lor vechi, unele abandonate de mai multe decenii, s-au ruinat, drumurile lor de pământ se ascund sub covoare de iarbă şi tufişuri, păşunile pe care localnicii îşi păşteau vitele s-au împădurit, iar sălbăticia naturii le domină priveliştile.
În judeţul Hunedoara, astfel de astfel de aşezări „împodobesc” crestele munţilor Poiana Ruscă, Metaliferi, Şureanu şi Orăştiei, oferindu-le puţinilor lor oaspeţi ocazia unei întoarceri la trecut.
Un loc aparte al Hunedoarei este Ţinutul Pădurenilor. Se întinde la poalele Munţilor Poiana Ruscă, într-o regiune deluroasă, mărginită de văile Cernei şi ale Mureşului, îndepărtată de principalele drumuri şi de căile ferate din vestul României. Are în componenţă peste 40 de sate, înfiinţate pe coastele unor dealuri, şi pe văile râurilor şi pârâurilor care coboară spre Valea Mureşului, aproape toate înconjurate de păduri vaste.
Cele mai vechi sate datează din secolul al XIII-lea şi au păstrat urme mai vechi de locuire. După Al Doilea Război Mondial, cele mai multe dintre satele pădurenilor s-au depopulat treptat, din cauza condiţiilor dificile de trai, dar şi a dezvoltării oraşelor Hunedoara şi Deva, care aveau nevoie de forţă de muncă. Satele din Ţinutul Pădurenilor – cuprinse în comunele Bătrâna, Bunila, Cerbăl, Ghelari, Lelese, Lunca Cernii de Sus şi Topliţa – numără în total mai puţin de 5.000 de locuitori, de patru ori mai puţin ca în urmă cu jumătate de secol.
Deşi au rămas aproape pustii, locurile arhaice le oferă oaspeţilor ocazia de a explora unul dintre cele mai pitoreşti ţinuturi din ţară, puţin afectat de modernitate, în care pădurile se întind către orizont, iar casele îngrămădite pe culmi formează mici sate-muzeu ale trecutului. În ultimii ani, mai multe foste drumuri forestiere şi de creste au fost modernizate, astfel că locurile ascunse în inima pădurii şi a munţilor au devenit accesibile turiştilor care aleg trasee comode.
