Ultimele luni din viaţă şi le-a petrecut în spital şi într-un centru de îngrijire din Hunedoara. O intervenţie chirurgicală eşauată, după cum mărturisea el, i-a agravat starea de sănătate şi, în cele din urmă, l-a ţintuit la pat. A rămas în amintirea hunedorenilor ca unul dintre cei mai prolifici oameni de cultură ai municipiului.
„Am nostalgia unor drepturi ale omului încălcate acum în propria-mi ţară, cum este dreptul fundamental la muncă, pentru a ne putea asigura existenţa noastră şi a familiilor noastre. Oameni care au făcut facultăţi bune, serioase, cum sunt fiii mei, nu au reuşit să îşi găsească de lucru ori au fost nevoiţi să se stabilească în altă ţară. E drama a milioane de români şi de aceea pot spune că am rămas cu nostalgia şi cu suferinţa ca măcar în regimul totalitarist care a fost se asigurau aceste locuri de muncă. Acum avem libertatea de a vorbi, dar nu avem libertatea de a exista materialiceşte şi cultural”, relata poetul.
