Soarta edilică poate fi, uneori, cumplită. Așa se întâmplă cu un om de altfel liniștit și fără gesturi extreme, om care acum s-a apucat de plâns pe marginea satului. A fost el fericit, o vreme, când a pus de o bucățică de panglică tricoloră în butul porții de fotbal din localitatea păstorită. Abia ce se scuturase de galben(i), alegând calea traseismului motivat prin ordonanța Ponta-Dragnea, era fericit și plin de promisiuni, ca apropierea Crăciunului de Ignat. Acum, nu știe cum s-o croiască invers, pentru că nici alegerile nu au ieșit după mustața celor ce au promis, nici promisiunile nu mai sunt valabile, din motiv de neputință politică. Și-ar pune el basca pe țambal și cenușă pe creștet, dar nu mai poate, pentru că prea a strigat antan. Dar, cum politica românească merge cătinel și dezmățat, cumva-cumva, siropul de crocodil cu care își cere iertare ar putea da roade. Sau nu.
Cu crocodilul în poarta de fotbal
