Sunt cei mai tari din sistem şi politicienii sunt la mâna lor. De obicei ajung pe funcţii cu propte politice, dar odată ajunşi acolo sunt de neclintit.
Primul refren pe care îl învaţă conţopistul public (cu dedicaţie pentru cei de sus) este: „Îmi pare rău şefu’, nu se poate”.
Al doilea refren (dedicat opincarului de rând) e: „Lasă actele alea dracului aici şi vino mătăluţă peste o săptămână – două”.
La o primărie de municipiu una din juriste a fost angajată pe bază de trombon cultural, în numele tatălui.
Cucoana a ajuns aşa de înţepată încât ai jura că a câştigat postul „pe bune”.
Îşi bagă pixul în interesele Cetăţii şi face numai ce vrea ea.
Trei supermarketuri au fost la un pas să plece din judeţ doar pentru că cucoana a găsit cu cale să introducă beţe în roate la o negociere dintre şefii ei şi patronatul magazinului, reuşind să facă de cacao cuvântul de onoare al primarului.
Nu sunt departe de adevăr cei care spun că nimic nu merge dacă nu este uns şi conţopistul din spatele unui birou.
