Accidentul electoral din scaunul de primar al municipiului cu tradiţie cărturărească se află într-o linişte suspectă de hăt multişor.
N-o fi făcând omu’ nimic, zic optimiştii, şi asta e de bine fiindcă pesediştii când încep să lucreze tre’ să stai cu ochii pe portmoneu ca pe butelie. Ocupat cu măritişul, n-o mai fi avut sărmanul vreme să se facă de mândră minune şi-n public, îşi dau cu părerea femeile din viaţa lui.
Şi-n atmosfera de molcom sictir, iese la interval el, finul întârziat al lui Ponta şi rupe gura târgului, mânând din urmă o turmă de zebre pe asfaltul electoral.
O samă de trecători se bucură, neştiind că în timp ce ei belesc ochii admirativ spre strada asfaltată, primarul îi face la buzunare. Pentru că tot covorul e turnat să netezească calea lui Victor Viorel.
La primăvară asfaltul electoral va fi scurmat în şanţuri. Şi primarul ştie asta, cum ştiu mulţi orăşeni care-l înjură în de-alea cu Dorel: Las-o, bă, la punctul mort!
