Spun cârcotaşii că un consilier cu nume de iobag (primul după Cloşca!) dintr-o urbe mare aflată la capăt de linie a vrut să-şi dea demisia de pe funcţie.
Nu mai putea omul să îndure propriile şmecherii: ANI îl căuta de două luni pentru declaraţii lipsă sau false de avere şi interese. În plus stătea alesul cu fundul în două luntrii care n-ar fi trebuit să se întâlnească niciodată: una plină cu două parteneriate public-private avute cu consiliul local şi a doua plină cu funcţia sa de consilier local în acelaşi consiliu.
Prin urmare, omul a vrut să-şi dea demisia de onoare înainte de a i se tăia capul.
Numai că, nu poate.
Chiar dacă îi stă în gât câteodată, dregătorul şef nu-l poate lăsa să plece din motive de supleanţi.
Dacă nea iobagul pleacă, vine în loc un consilier care ştie să ragă ca un leu.
Şi, spun tot cârcotaşii, nea dregătorul nici nu vrea să audă de asta pentru că abia se descurcă cu leul pe care îl are deja şi nu-l poate băga nicicum în cuşcă.
