Oraşul pute-a hoit. Bulibaşa e primar şi-i viu. Doar că dă cu ouă clocite-n primărie cum îmblătea studenţi la mineriadă. Investitorii strâmbă din nas şi pleacă de când a săltat para-ndărătul pân’ la cer.
Un neamţ cu bani a trecut pe la primărie cu gând să deschidă o fabrică în oraş. Locuri de muncă, salarii bune plătite la timp, impozite şi venituri la primărie – prostii dintr-astea.
Numai de para-ndărăt n-a zis nimic nemţălăul.
Primarul – strângător din fire, om cu multe de adunat, şi-o văzut mai departe de ciordeli. I-a transmis, totuşi, neamţului să-l aştepte un pic, dar a revenit la Primărie, la birou, abia a doua zi după-amiază.
„Spuneţi-i ăluia să intre că acum îl primesc” ar fi poruncit întâiul căldărar al urbei la secretariat.
„S-o dus? Să se-nveţe minte că ăsta-i oraşu’ meu. Fraierii dracu’… Atâta nu pricep că io-s stăpân aici şi fac ce vrea p*** mea cu ei”, a mai declamat birjarul şef peste primărie.
