Se aude că, într-o bolniţă cu balamuc de la capătului judeţului, o doamnă (manager neoficial) încarcă o parte din produsele instituţiei în portbagajul propriei maşini. (Că, dacă tot e şef de achiziţii, deocamdată, de ce să nu plece şi ea cu un bax de hârtie igienică moca şi cu una-alta pe lângă?)
Transferul se practică în parcare, că s-au şocat şi nărozii când au văzut ce face doamna cu nume angelic. Oare ce va mai lua după ce va scăpa de prefixul „ne” şi va deveni oficial manager?
Când va fi asta? Nimeni nu ştie. Pe site-ul instituţiei apare doar anul – 2014 – ca dată a concursului.
O fi oare concursul cu taxă sau fără taxă? Oare pentru taxa de participare va tăia chitanţă casiera nouă, adică soţia şoferului de pe maşina ce alimentează portbagajul cucoanei zilnic când vămuieşte raţia de hrană a pacienţilor?
Hmm, greu de răspuns într-o lume nebună, nebună, ne bună…
