De la a fi mare şi tare până la a ajunge mic şi aproape nimic nu e mare distanţă. O poate confirma primarele cu urechi aerodinamice, de 4X4, de a păstorit Deva ca pe turma de oi. Că de nu o păstorea aşa nu se alegea cu o faină condamnare de patru ani cu suspendare. Acu’ să nu care cumva să credeţi că personajul este muritor de foame. Nici vorbă, stă bine mersi în banca lui de parlamentar, unde marcă banu’ cinstit şi lăutăreşte, ca orice demn ales al neamului care stă şi toceşte fotoliile din Casa Poporului fără să ştie de ce. Omul nostru a devenit un adevărat profesor de desen, trecând prin mai toate culorile curcubeului politic în ultimii ani. După ce a fost galben însegătat, s-a făcut albastru miliţienesc şi, obligatoriu, portocaliu pupinbăsist. Acum e roşu trandafir, cu nuanţă de nebăgat în seamă, lucrul ce-l cam deranjează, dar asta e. Când eşti jos nu te mai ştie nimeni, aşa cum făcea şi el când era pe culmi. Singurul lucru care nu-l deranjează e că nu-i căutat de purtătorii de caşchete pentru escapada cu volan în mână şi a prună mirositoare. Şi atunci când îi vede le bagă şlagărul cu “Nu, nimeni nu mă vrea”…Şi îi ţine, până când o da peste vreunul fără cultură muzicală…
“Nu, nimeni nu mă vrea”
