Primarul care vine pe sub bandă n-are prieteni. Apropiaţii îl mint şi va regreta, peste un an, că a mers pe mâna lor.
Municipiul e plin de şomeri. La câţiva zeci de kilometri, în judeţul Alba, un alt orăşel, Sebeşul, nu are şomeri deloc. Oamenii ar munci şi la Orăştie, dar n-au unde. Desigur, primarul nu este responsabil cu locurile de muncă. Un primar are alte îndatoriri: să adune, să strângă, să ciupească… Locurile de muncă nu intră în fişa postului de primar, dar ce bine era să fi fost altfel…
Un investitor şi-a propus să construiască o făbricuţă la Orăştie, dar terenul e într-un câmp fără utilităţi. Patronul a mers în audienţă la primar să-i ceară ajutorul. Nu vrea gaz, nici electricitate. Cu astea se descurcă pe spesele lui. Un drum de acces la heiul lui era suficient. Să poată ajunge cu camionul la acareturile sale. Dă-l încolo de asfalt, că costă, măcar o hurducătură de drum pietruit. La o adică, vine el şi cu piatra. Vor păşi peste 300 de orăştieni pe drum, viitori salariaţi cotizanţi la primărie. Edilul l-a tratat politicos: Stimate domn, nu se poate!
Legenda spune că de vină ar fi patronul care n-a deschis uşa cu capul. Mâinile lui n-au fost destul de ocupate cu ploconul. Poate n-o fi fost aşa. Cert e că primarul n-are prieteni.
Altfel i-ar fi spus cineva să investească-n viitor. Peste un an, când i se termină mandatul şi va rămâne pe drumuri, putea spera la un loc de muncă. În orice fabrică, oricât de mică, e nevoie de-o femeie de serviciu…
