Brusc mai (re)nasc prințipurile în alesul hunedorean, precum pasărea aceea îndrăgostită de propria-i cenușă. Ultima invazie de conștiință s-a produs într-o pasăre rară la activitate cetățenească, dar deasă-n pene la oblojit propriul portofel de la doldora în sus. Ofuscarea alesului, dacă e să ne luăm după prințipul prințipurilor, ar fi trebuit să aibă loc mult mai devreme, în acele zile când era politica tot ca acum dar, din motive de câștigat un ban grămadă, repejor, pe filiere de mai mare dragul, prințipul a fost pus să aştepte. Și a tot așteptat, până când ceva pe filierele ce-i alimentau guşa s-a rupt, s-a subțiat. Ca urmare, alesul a schimbat macazul dintr-una pe o filieră nouă de îndopat. Și atunci, alibi la pohtă de ghiftuire, țuști prințipul drept în moalele capului de putu ieși pasărea noastră cu el la butonieră.
