Absolut din întâmplare, la primul schimb de cuvinte cu un tânăr, încă, tată, deși ne știm de ani mulți, la întrebarea mea: unde e?… îmi răspunde, fără a termina eu: butonează smartfonul. La care eu zic: îmi pare cam dependent… Și iarăși nu apuc să-mi duc vorba la capăt, că el zice: generație pierdută! Am căzut pe gânduri și nu m-am ridicat o vreme… Mă tot cuget, ca un veritabil și bun ardelean: O fi având dreptate tipul cu vorba grea zisă?; o fi bravat?; o fi vrut să se dea deștept, ocoș?; o fi vrând să pară înțelept și sfătos fiind doar cu vreo 30 de ani mai vărstnic decât… reprezentantul generației pierdute?
Și, am început să socotesc. Cam după apariția noii serii de teoreticieni și politicieni post-decembriști, care încă nu formează o clasă politică autentică, generația mea a început să fie definită ca generația pierdută. Hop! Acum cum, ce facem? Și noi, ăia pe ducă, și ăștia cărora abia le-au dat tuleiele pe față, suntem generații pierdute?! Așa ceva nu e posibil! Cert este că generația părinților noștri, ăstora pe ducă, a fost generație de sacrificiu! A dus războiul, chiar două, a trăit și tranzitat țara de la monarhie la republică, o dată cu toate suferințele și pierderile umane și morale, de conduită și identitate, și ne-a crescut pe noi, generația asta aflată spre sfârșitul ei biologic, dar, mai grav, parcă și spre sfârșitul țării… Cel puțin până-n acest moment! Însă puține lucruri se mișcă încurajator că sfârșitul nu va… veni! Iar generația asta hulită în prezent- ferice de cei care nu au apucat să trăiască umilința ofensei aduse de propriii lor copii!- este, dacă aveți un moment de răgaz pentru sinceritate și reflecții oneste, generația productivă, creatoare, care a ridicat țara economic și social-cultural, i-a conferit putere industrială și tehnologică de vârf, a lansat în dezvoltarea tuturor sectoarelor de activitate promoții întregi de specialiști, intelectuali, artiști- ca termen general cuprinzător pentru toate cele șapte arte-, sportivi de renume mondial… Iar în anul 1990 România avea cea mai calificată forță de muncă din Europa! Dacă nu credeți, cercetați statistici și… istorii! Și, în plus, a lansat generația asta de oameni școliți, bine calificați și instruiți, în vârstă de 40-50 de ani, care se ocupă în prezent de reașezarea țării pe coordonate democratice de dezvoltare și conviețuire. Și, există semne, încă timide și convulsive, că va reuși. Din care, spre regretul și durerea părinților lor, se mai naște câte un… rebel (peiorativ), care-și înjură părinții. Generație care zămislește și cocoloșește la sân până-n facultăți și după, prea îngrijorător de mulți reprezentanți ai… generației pierdute- cum spunea tipul de la începutl poveștii ăsteia. Poveste tristă, și, poate, generatoare înjurături…. Dar numai din partea celor care butonează smartfoane, în loc să mai răsfoiască și câte o carte…
