Bătaia la fundul gol pe care a dat-o electoratul român combinației comuniste Victor Ponta – expresie a mojiciei și mizeriei cultivate 25 de ani de clasa politică, și nu fac restricție la stânga – nu înseamnă o victorie emoțională. Ești emoționat când iubești, când citești o poezie, când devii parte a unei drame puse în scenă de un regizor genial, când îl citești pe Kafka, când îl asculți pe Beethoven, nu când scapi de un semi-parazit cultural și politic precum Victor Ponta. Ce emoții poți să ai aruncând la tomberon expresia mimetismului vulgar al unui individ a cărui mare calitate a fost mereu o poponeață generoasă la care să împingă mulțime de oameni întregi, până carnea s-a făcut lemn și individul marionetă penibilă? Să fim serioși.
Victoria a fost mai degrabă a furiei, a unei angoase ce a sărit dincolo de marginea paharului răbdării. Cugetați liber: au dat oamenii lui Ponta-Dragnea atâta mită electorală, cât nu cuprindeau nici măcar mințile bolnave ale politicienilor români… și au dat-o degeaba. Incredibil, nu au mai reușit să păcălească nici țăranul obosit care se uită la televizor de Revelion și de Paște, o oră, două. Nu au reușit, pentru că nu emoția i-a scos pe oameni la vot, ci frica.
Frica de a rămâne sclavi debili pe plantația unei clase politice fără doctrină și programe. Frica de a nu trăi în liniște pensia, din cauza nefericirii copiilor umiliți și înstrăinați. Frica.
Emoțiile anunță, mai degrabă, vești bune. Da, ele au existat, dar abia după ce maimuțoiul arogant care, ateu cumplit fiind, a fost bătut cu maiul de Dumnezeul pe care l-a măsluit cu o nerușinare care poate rupe suflete.
Dovada celor spuse mai sus este comportamentul de potaie alungată cu pietre pe care o au cei care au pierdut – incredibil! – pe mâna lor. Atâta demagogie ieftină, atâta mizerie a discursului, atâta penibil, cât au arătat Ponta și cohorta lui de măști strâmbe în ultimele două zile, depășește înțelesul decenței și demonstrează că alungarea lor din fruntea țării este o decizie corectă.
PSD și Ponta încearcă acum cenușa pe creștet. Singura lor problemă este că numai bunicile evlavioase și iubitoare de pământ românesc știu să facă leșie care alungă păduchii.
