Se pare că românul pesimist, care nu mai crede nici în politică, nici în administrație, nici în propriul loc de muncă, nici în trecut și nici în viitor, evident, este mai greu de priceput din sferele înalte ale societății românești.
Politicianul ghiftuit nu-i pricepe foamea, guvernantul neinstruit nu-i pricepe priceperea de a dibui analfabeții, iar bancherii nu pricep de ce nu e vesel și doritor de fonduri europene românul nostru.
La o conferință pe teme bancare, conform Hotnews, Florin Dănescu, președintele executiv al Asociației Române a Băncilor (ARB), a spus că persoanele care pot atrage fonduri europene pentru proiectele care necesită finanțare sunt de cele mai multe ori blazate și pesimiste cu privire la rata succesului de accesare, având impresia că procesul este complicat și costisitor. „Românii care ar putea accesa mai bine și mai mult fonduri europene au și un sentiment de blazare, că nu are rost, ori că este foarte complicat. Ceea ce ni se transmite ca mesaj, formatorii de opinie, că este un proiect cu rata foarte mică de succes, este foarte costisitor, șansa de a reuși este numai pentru alții și, de asemenea, s-ar putea să ai și alte necazuri”, a afirmat Dănescu.
Poate, de la amețitoarea înălțime a muncii de bancher de top, românul nostru este ca un melc șchiop și orb, pocnindu-se neinspirat cu lopata pesimismului peste degetuțele momindu-se a croșeta proiecte europene. De la acea înălțime, românul nostru pare puțin aiurit și neinformat. Numai că, privind de la înălțimea firească a românului nostru, lucrurile sunt mult mai ușor de înțeles, în perspectiva blazării și pesimismului.
În ultimii ani, am cunoscut atât de mulți tineri și mai puțin tineri, pentru care experiența tentativei de accesare a unor fonduri europene a fost umilitoare și chiar distructivă, parte din ei alegându-se, dincolo de gustul amar al eșecului, cu datorii de plătit mult și bine, încât pesimismul și blazarea mi se par chiar firave, ca atitudine față de perspectiva proiectelor cu miros european.
Băncile, ca băncile, nu au fost cuiul lui Pepelea în aceste demersuri eșuate. Nu. Există un alt păienjeniș de structuri și cerințe care pot debusola și cele mai odihnite și cele răbdătoare minți românești. Un păienjeniș al corupției, prostei informării, nepriceperii – în multe cazuri -, abuzuri.
De aceea românul nostru este pesimist și blazat pentru că ori a încercat și a fost dat de pământ, ori a descoperit cum la cașcavalul fondurilor europene există „liste speciale”. De unde optimism, în așa lucrătură?
