Cei care încă mai credeau că Victor Ponta e un individ integral, cu respect față de cei din jur, cu respect față de sine însuși, cu respect față de poziția nemeritată în care a fost cățărat de cricurile politice de sub poponeața sa, au acum ocazia să constate că presiunea descriptivă a oamenilor inteligenți împotriva sa a fost justificată. E un om slab, plângăcios, gata să facă orice pentru a nu pierde zona de cremă dulce a politicii românești.
Supus unor atacuri justificate, după ce a refuzat să își asume eșecul uriaș de la alegeri, după ce a refuzat să recunoască răul greu de reparat făcut partidului pe care îl conduce, la fel de prost inspirat și sfătuit ca de obicei, Victor Ponta a anunțat că a scris o scrisoare lacrimogenă prin care renunță la titlul de doctor în drept, titlu obținut, așa cum arătau dascăli întregi, prin fraudă, prin folosirea muncii altora. Complet obtuz la cutuma internațională, conform căreia orice politician care este acuzat de plagiat într-o întreprindere academică își dă imediat demisia din funcții politice și de stat, Victor Ponta s-a gândit că ar fi românește să apeleze la un soi de milă publică. Și-a turnat – și de această dată arogant, pentru că nu se poate abține – un puf de cenușă pe creștet, anunțând că renunță la titlul de doctor în drept. O atitudine blegoasă, din partea celui care, împreună cu oamenii săi, au călcat în picioare dascăli serioși, care au îndrăznit să-i demonstreze frauda. Un gest inutil, în condițiile în care titlul de doctor nu și l-a luat singur, prin proprie putere și voință, ci i-a fost acordat – așa cum i-a fost acordat -, drept pentru care nu poate să îl arunce la coș, întocmai unei rufe murdare.
Da, toată lumea pricepe deja că poziția lui Victor Ponta, în politica românească, este cea din vârful fărașului. Incredibil, până și el începe să priceapă acest lucru. Ținându-se de un ultim pai de mătură fugind peste făraș, a forțat rămânerea cu degetele lipite de frâiele puterii, inclusiv prin gestul murdar de a-și ataca propriii-i colegi, inclusiv prin exacerbarea aroganței până la nivelul amenințărilor interne în PSD, inclusiv până la a-și asuma merite iluzorii că este încă prim ministru întreg și respectat al României. Da, pricepem situația și îi înțelegem disperarea. Dar bărbații de stat autentici iau decizii bărbătești: demisii, renunțări onorabile la putere… Nu este cazul.
Victor Ponta a făcut demonstrația definitivă a integralității faptului deja bine știut: nu este un lider politic matur și responsabil, ci un copil plângăcios, teribil de tulburat că i se iau jucăriile. Și, de data aceasta, i se iau de tot. Sau nu?
