Căldură mare, monșer! Cam așa se arată pârdalnica de vară, coborând pe noi ca o plapumă uriașă atunci când și cearceaful de mătase devine prea greu. Iar vremurile caragialești nu par să se mai termine în România, prin bunăvoința dragilor noștri politicieni.
Căldura mare, calamitate încă de dus la adăpostul vreunului copac pierdut prin urbe, sub aerul condiționat din magazine sau de-acasă – acolo unde este -, este penitența noastră pentru răcoarea ce va să vină odată cu toamna, dar și cu spaimele în creștere de dinainte de anul electoral 2016.
Zilele acestea, cei care urmăresc cu atenție știrile au scăpat ca prin minune de vremea toridă, de zăpușeală, răcoarea știrilor fiindu-le mai abruptă decât intratul în camera frigorifică. Au aflat oamenii că ar plăti cam de pomană – dar obligați de politicieni – asigurări în caz de calamități naturale, cum ar fi un cutremur zdravăn – ferească Dumnezeu! Nu e tocmai o noutate că între a plăti asigurări și a beneficia cumsecade de acest contract preventiv este diferență ca de la cer la pământ în multe cazuri. Acum, ca un duș rece, cei care se pricep ne-au transmis mesajul definitiv că politicienii și unii asiguratori ne iau de fraieri pe veci.
Autoritatea de Supraveghere Financiara (ASF) a prezentat rezultatele unui test de stres în rândul a 13 mari asiguratori, care a arătat că, în cazul unui cutremur sever, nicio companie (cu excepția ING, care nu practică asigurările generale) nu și-ar fi putut permite să plătească toate pagubele produse – se arată într-o informație publicată de Hotnews. E drept că apar și declarații care spun că e vorba de cazuri extreme și că cel cu coarne din asigurări nu ar fi atât de negru pe cât pare.
Numai că situațiile prezentate – legate de situația financiară și problemele firmelor de asigurări – nu sunt deloc optimiste. Iar apariția, în timp, a unor societăți de asigurări în poziții ieșite din limitele legii, cu scandaluri publice implicând și afaceriști și politicieni, din nou nu este tocmai cea mai liniștitoare perspectivă.
Evident, reprezentanții asiguratorilor „ne asigură” că totul este bine asigurat și că testul de stres făcut recent nu e tocmai „verde”, aruncând prea multă cenușă pe acest sistem. Doar că reflexele noastre românești, educate prin presiune și dezamăgire, sunt prea bine plantate pentru a mai avea puterea să credem că ceva merge bine. Până una alta, suntem „asigurați” doar că trăim în România. Atât.
