În peste 50 de ani de cronică de fotbal, nici măcar în perioada în care Naţionala nu juca, decât accidental, obligată de trageri la sorți, cu vreo echipă reprezentativă din afara Balcanilor, nu am văzut un fotbal autohton mai prost ca în ultimii 10 ani!! În afara penibilului spectacol al scandalurilor care au așezat mereu lauri cu ghimpi pe frunți înguste și încruntate unor campioni de conjunctură, fotbalul autohton s-a încununat și cu hoții, corupție, pușcăriași. Dovediți, unii deja eliberați, alții încă în zeghe… Și nu se știe când un nou pluton de viitori pușcăriași se va afla prin preajma judecătoriilor și tribunalelor… Acuzaţiile reciproce între componenţii acestei rase de cvasi-analfabeţi, care au pretenţia că pot să facă şi să zică orice, atâta vreme cât dau banii, şi în afara alianţelor lor împotriva arbitrilor, nimic, aproape nimic care să se semene a fotbal nu se întâmplă pe gazoane! Toţi se dau mari proprietari de cluburi, de jucători, dar nici unul nu a construit un teren de joc, necum un stadion cât de cât. Cu excepția de la CFR Cluj, cu excepția lui Gică Hagi. Care, după un început de carieră dezastruos ca antrenor la Națională, a înțeles că fără ucenicie și studiu, fără efort propriu nu se poate dezvolta fotbalul! La scară mică, acolo, acasă la el, în Dobrogea, a reușit și a aprins speranțe. Că și ceilalți competitori vor urma zborul spre aerul tare al înălțimilor. Dar, speranțe zadarnice! Toţi actualii conducători de cluburi așteaptă ca statul să le construiască stadioane, să le finanțeze sau să beneficieze de scutiri și alte avantaje fiscale de la primării, consilii județene… Borcane cu miere în care-și bagă deștele unii primari, și le ling, după care ajung prin tribunale… Iar dacă nu, e suficient că au eliberat locul eligibil pentru candidatul partidului advers, dacă ajunge la putere… Cam așa se joacă fotbalul de azi pe la noi. Cu schimbări non-stop de antrenori, odată cu compromiterea și trecerea multora pe tușă, înainte de a fi demonstrat ce pot… Se cumpără în continuare jucători ieftini, exotici. Care, după toaletări și reanimări sunt scoși la vânzare, în folosul patronului. Iar rar, când răsare pe vreun tăpșan un junior talentat, de perspectivă, este vâdut înainte de a învăța să citească un contract. Mai mult! Hagi, omul vrednic de laudă, s-a grăbit să-l scoată la tarabă pe propriul fiu, ca apoi să-și dea seama că nu a făcut bine… Se tămâiază exagerat de tembel jucători aflați la… cântecul lebedei. Vezi cazurile lui Sânmărtean și Budescu. Niște exaltați ai speciei de jurnaliști care au văzut fotbal mai mult la televizor, fac din niște luzări, gen Alibec, Torje, mari speranțe în renașterea fotbalului nostru.( O vreme se afla și Mutu în această galerie).
Firesc, cu asemenea… rețete și practici toxice, pe „verde” nimic nu se vede dincolo de mânării ordinare, neputinţă şi întâmplare! Foarte rar mai vezi o echipă cu o idee de joc! Singura care practică un fotbal, deși nu foarte spectaculos, dar eficient gândit și însușit, ar fi CFR Cluj. Și FCSB se individulizează prin efortul lui Dică de a avea mulți jucători în lot, pentru a-i permite să alcătuiască echipe în funcție de adversar. Idee bună, dar excepție doar…
Fotbalul românesc are „antrenorul secolului”, are „rege”, are și un „diamant” (prăfuit). Are acum și stadioane. Unele fără echipe vizibile. I-a avut pe Mircea Sandu, pe Mitică Dragomir, pe George Copos şi Vasile Şiman, pe Cr. Borcea, pe Marian Iancu, pe Adrian Porumboiu, pe Badea, pe Mititelu, pe Turcu… Zic vorbă grea: avea și ceva mai multă vizibilitate internațională. L-a mai avut la Națională pe Christof Daum. Azi a rămas cu Răzvan Burleanu și alegătorii săi ca staroste de gașcă. Și-i urez lui Cosmin Contra să nu se lase contaminat de mediocritatea votată ! ( Dacă vă deranjează că nu l-am amintit pe Gigi Becali, vă spun doar atât: nu am făcut-o pentru că tot fotbalul nostru este croit după chipul și comportamentul său – frunte îngustă, gură mare și multă fanfaronadă!)
Cronica sentimentală. Fotbalul ca o… fanfaronadă!
